„Dacă mi-aţi cere să vă spun într-un cuvânt despre ce e vorba în toate cărţile mele, aş spune că e vorba despre familii. Dacă mi-aţi cere două cuvinte, aş spune familii nefericite. Dacă mi-aţi cere trei cuvinte, v-aş spune să îmi citiţi cărţile.” AMOS OZ
(n. 4 mai 1939 – d. 28 decembrie 2018)
Pe 28 decembrie, Barbra Streisand a postat pe pagina ei: Amos Oz. A wonderful man and writer. May he Rest In Peace.
Scriitorului israelian i-au apărut în limba română traducerile a șapte romane: Soțul meu, Michael, Cutia neagră, Să cunoști o femeie, Fima, Să nu pronunți: noapte, Pantera din subterane și Poveste despre dragoste și întuneric , Rime despre viață și moarte.
Iată câteva mostre de gândire Oziană:
“Omul, dragul meu, e un paradox. O fiinţă ciudată, exotică. Râde când ar trebui să plângă, plânge când ar trebui să râdă, trăieşte fără minte şi moare fără chef. E slab, zilele îi sunt ca iarba.
*
Ești biblioteca pe care ai citit-o și limba pe care o vorbești.
*
Dar ce e iadul? Ce e raiul? Cu siguranţă că totul e înăuntru. În casele noastre. Poţi găsi iad şi rai în fiecare odaie. În spatele fiecărei uşi. Sub fiecare pătură dublă. Aşa este. Un strop de răutate, şi oamenii sunt unul pentru celălalt iadul. Un strop de îndurare, şi oamenii găsesc unul în celălalt raiul.
*
Iubirea tuturor pentru toţi – poate că ar trebui să lăsăm asta în seama lui Iisus. Iubirea e cu totul altceva. Nu are nimic de-a face cu generozitatea, cu îndurarea. Dimpotrivă. Iubirea este un amestec ciudat de contrarii, o îmbinare de egoism extrem şi dăruire deplină. Un paradox! În plus, iubirea, toată lumea vorbeşte întotdeauna de iubire, iubire, dar iubirea nu e ceva ce alegi, ci te molipseşti de ea ca de o boală, eşti prins de ea ca într-o nenorocire. Aşadar, ce anume alegem? Între ce şi ce trebuie să aleagă oamenii în fiecare minut al zilei? Generozitate şi meschinărie. Orice copil o ştie, şi totuşi răutatea nu se mai isprăveşte. Cum se poate explica asta? Se pare că ni se trage de la mărul pe care l-am mâncat atunci: am mâncat un măr otrăvit.
*
Am să-ţi povestesc o anecdotă: Mă aflam la Paris în timpul mişcărilor studenţeşti. Pe peretele din faţa hotelului meu, cineva a scris: “Dumnezeu a murit. Semnat: Nietzsche”. A doua zi, a apărut dedesubt: “Nietzsche a murit. Semnat: Dumnezeu”.
*
Nu te înstrăina de ceea ce îți dorești – căci ce am fi noi fără dorurile noastre?”
Citiți și Îndrăznețul Amos
Citiţi şi
Unghiile Barbrei Streisand, o semnătură stilistică
Reverență, Majestatea Voastră!
A fost odată… în San Fernando Vally – Licorice Pizza
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
