Infidelitatea există de când lumea și pământul. Prin zilele altora, infidelii erau înfierați, în zilele noastre, în schimb, au căpătat o aură de tout au naturel. Niciuna dintre variante nu mi se pare acceptabilă. Oi fi subiectivă, da’ chiar nu-mi pasă.
Nu-s de acord cu violența și nici cu impertinența. Și în mod sigur, tentativele de justificare a înșelatului îmi par a fi lamentabile justificări ale lașității. Adică, nu ai fugi de tot din cuibul matrimonial (sau cel al concubinajului acceptat, asta ca să nu creadă cineva că, doar din căsătorie sar necredincioșii), ba chiar faci totul ca partenerul să nu afle. Și toate astea de grija și dragul acestuia, ca să nu sufere. Cum ai ajuns aici, aș întreba eu? Și nu îmi spune că ai încercat, dar ceva s-a stricat la căruță. Că mă uit la tine cu ochii mari și cu fulgerele lui Zeus în ei. Dacă nu-ți repari trăsurica, poftește jos din ea înainte să găsești o caleașcă nouă. Și spune-i partenerului de viață că, deși îl apreciezi, vă despart deja oceanele de întâmplări ce au așezat între voi distanțe de nestrăbătut înapoi. Sau că nu mai ai harta iubirii voastre, că nu mai simți acel ceva care v-a și adus împreună. Acordă-i respectul cuvenit.
Practic, această persoană ți-a fost pernă pentru somnul dulce al iubirii, ți-a ridicat visele, măcar pentru un timp, spre cerul împlinirilor. Ți-a fost mângâiere și scut, ceai cald și cafeaua dimineții. Lângă acest om ți-ai deschis aripile și cu el ai învățat să valsezi cu iubirea. Sufletul lui ți-a făcut propriul suflet să vibreze pe frecvențe, altfel, de neatins. Și atunci, nu crezi că-ți merită bruma de bunăvoință din final?
Nu tu vei duce greul despărțirii. Asta pentru că în sufletul tău nu se mai regăsește fiorul. Dar partenerul tău va fi atins de gheara disperării. Și, da, se va lamenta, va plânge poate și foarte posibil, te va blama. Totuși, mângâiere sigură îi va fi exact fidelitatea ta, pe care o va simți ca alinare după ce impactul inițial al despărțirii va trece. Nu te poate acuza de trădare și asta îl va putea conduce către o acceptare mai ușoară a situației.
Nu ne deținem. Ceea ce este mereu al nostru sunt doar emoțiile pe care ni le stârnim unii altora. Și dacă atât a fost drumul, atunci să-i păstrăm firescul și puritatea. De ce am vrea să privim prin viețile noastre și să vedem mizerii, când este atât de simplu să alegem să ne păstrăm frumosul intact. Este vorba de ALEGERE. În fiecare secundă a timpului nostru, alegem ceea ce vrem să ne definească ființa.
Am să mai revin puțin la respect. Când nu-l acorzi, te ștampilezi (înfierezi), pe tine, tu! Cam atât respect ai tu pentru ceea ce ai ales, trăit și iubit. Și te arăți lumii, așa, cu litera A de la adulter. De ce ți-ai face asta? Nevăzută chiar, litera asta îți va roade, puțin câte puțin, din suflet. Nu merită! Nu spune nimeni că iubirea durează o viață. Nu există certificate de garanție. Există însă, posibilitatea de a sfârși o relație într-o manieră demnă. Alege asta! Până la urmă, infidelitatea este doar un stigmat, nu o pălărie albă.
Și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.