S-a vorbit foarte mult despre un tineret acultural postdecembrist ce nu reuşeşte să facă joncţiunea cu prezentul, cu realităţile istorice, eşuând în năzuinţa de a-şi îmbrăţişa idealul. Generaţia în vârstă a privit pe rând cu speranţă, cu condescendenţă, cu frică şi milă, tinerii de astăzi, încercând să le ofere un rol principal într-o piesă regizată de ei şi modelată doar de idealul lor. Profesorii, uşor cvasi-melancolici, rostesc imperativul titan ce-l lipesc de fruntea junei generaţii: “Copiii din ziua de azi nu mai citesc”. Părinţii, e adevărat închistaţi în probleme cotidiene şi furaţi de actualitate, fără a înţelege pe deplin tehnologia, afirmă în grabă: “toată ziua stă pe telefon, nu mai vorbeşte cu nimeni, nu mai învaţă carte”. Bunicii vorbesc cu stoicism despre războaie, comunism, lipsuri şi parcă îi zărim plângând când privesc lipsa de sensibilitate a tinerei generaţii. Probabil proporţiile sunt amplificate pe fondul marasmului societăţii româneşti adâncit de o atmosferă a cenuşiului ce poartă peste timpuri cu ea o durere morală.
Tânăra generaţie trebuie să facă joncţiunea cu masa critică a generaţiei interbelice pentru legimitate istorică sau generaţiile acutale ajunse la senectute au nevoie de legitimitatea unei june istorii? Este tinereţea o virtute sau un avânt heirupist domolit de realităţi incurabile? Ce rol joacă tehnologie în arhitectura tinerei generaţii?
Alături de Lucian Branea am încercat să vizualizăm aceste chestiuni prin lentilele modernităţii încercând pe cât posibil să nu mitologizăm subiectul “tânăra generaţie“ destul de sensibil pentru o parte a opiniei publice melancolice.
Lucian Branea are un profil TripAdvisor care indică faptul că a călătorit în 36 de țări, ca jurnalist sau manager de proiect, dar nici una prea exotică (asta dacă nu punem la socoteală unele zone paranormale din județele Vaslui sau Botoșani). A locuit mai mult de o lună în Budapesta, Praga, Bruxelles. Dar provocarea cea mai mare e tot locuitul în Centrul Vechi bucureștean, chiar în centrul unui hectar de cluburi.
Lucian, Praga
1. Dincolo de explicaţii sociologice, preţiozităţi de limbaj şi arăbescuri elitiste, multă lume se întreabă “cum sunt tinerii noştri de astăzi, care este chipul lor de fapt, ne seamănă?”
Sigur că ei ne seamănă. Noi nu le semănăm, pentru că avem smartfoane mai vechi cu 3-4 generații – dar în rest…? Cică lista de norme ale ‘generației digitale’ include faptul că aceștia pun preţ pe libertate (libertatea de a fi ceea ce sunt, libertatea de a alege), că vor să personalizeze absolut totul, până şi propriile slujbe (astfel încât toate experienţele prin care trec să fie şi fun), că au învăţat repede să fie sceptici, să evalueze ce văd şi ce citesc în orice media, că pun preţ pe integritate (sunt oneşti, transparenţi, îşi respectă angajamentele), că lucrează minunat în colaborare, cu amicii online şi la locul de muncă, iubesc viteza și adoră să inoveze. Dacă parcurgem lista asta, e evident că ne seamănă: sunt tot ce ne-am dori noi să fim, dacă n-am avea de plătit ratele alea…
2. Dumneavoastră aţi lucrat foarte mult cu tineri în ţară, dar şi în străinătate. Cum îşi modelează acești copii chipul interior şi exterior când iau contact cu lumea europeană şi cu toate formele şi fondul la locul lor?
Vestea bună e că, în brava lume nouă digitală, formele și fondul sunt bine-mersi la locul lor online oriunde s-ar afla. Un astfel de context exclude (sau, mă rog, minimizează energic) conflictul între personalitatea de român și cea de european. ‘În real’, însă, un efect esențial al asortării corespunzătoare a formei cu fondul este previzibilitatea mediului extern. Atunci când ceea ce se întâmplă în jurul tău este previzibil de la o zi la alta și de la o lună la alta, tinerii cărora, în România, le mai reproșăm, când și când, că sunt lipsiți de responsabilitate și că nu se pot ține de un plan mai mult de 5 minute, se transformă complet – și foarte repede. Așteptați vestea proastă – că sigur e una, nu…? Firește că vestea proastă e reprezentată de reîntoarcerea la sânul imprevizibilului românesc.
3. Cum gestionează acesti tineri contrastul dintre experienţa europeană şi România? Se apucă de activism civic? Devin ecologiști anti-Roșia Montană şi Pungești sau efectele sunt mult mai profunde şi supun inteligenţa noastră la procese mult mai subtile?
Avem, deci, contrastul violent între un mediu previzibil și unul în care, să zicem, nu ne plictisim niciodată. Cum, în folclorul românesc, toate lucrurile bune vin câte trei, să încercăm să operăm cu triada on, off și stand-by. Cei branșați pe on devin activiști (da, anti-Roșia Montană şi anti-Pungești) – dar, pentru că nu au încredere în mediul extern în care aplică acest activism, își creează și-și întrețin propriul ecosistem (hipstery sau nu, asta contează mai puțin) și nu fac tranziția către ‘politica mare’. Cei branșați pe off nu-și revin din trauma bursei Erasmus în Danemarca sau a schimbului de tineri în Portugalia și rămân cu bagajele făcute, gata s-o șteargă înapoi în Europa previzibilă cu prima ocazie, chiar cu autostopul. Iar cei în regim de stand-by devin, cel puțin pentru o vreme, cetățeni responsabili, cu slujbe, televizoare și mașini cumpărate în leasing.
De aici, însă, lucrurile se complică un pic, deoarece tocmai mediul imprevizibil ar trebui să stimuleze inteligența și creativitatea – implicarea, zi de zi, într-o încleștare corp la corp cu statul face minuni la conexiunile neuronale. Numai că aceste noi conexiuni neuronale par că se focalizează pe chestiuni elementare de calitate a vieții…
Londra, Leicester Square
4. Selfiţia este o expresie a narcisismului universal sau o marcă a găunoșeniei junei generaţii? În discursul politic, “tinerii” sunt anexați (amanetaţi, mai degrabă) locurilor de muncă şi programelor Prima Casă? Doar atât mai animă generaţia tânără din România de astăzi?
Cred că trebuie să ne hotărâm: ori bombănim cu privire la ‘tinerii din ziua de azi’ în general, ‘la pachet’, ori admitem că toate aceste selfies, care au început să concureze destul de serios pozele și clipurile cu pisici pe Facebook, reprezintă un val fără precedent de afirmare energică a identității personale. ‘Părinții din ziua de azi’ tind să ignore faptul că ‘adolescența’ e un concept inventat pe final de secol 19, în contextul apariției primelor schițe de legislație a muncii, și a fost avansat la nivelul de găselniță de marketing cam prin deceniul patru al secolului 20. Or, atunci când dezvolți o industrie a învățământului obligatoriu, în paralel cu descurajarea activă a unor oameni să-și câștige propriii bani înainte de majorat, e oarecum normal ca statisticile privind ‘tineretul’ să devină importante tocmai pentru că ba îi vrem pe piața muncii (ca să devină cetățeni responsabili, cu familii și credite de consum), ba nu-i vrem (ca să lase mai mult loc unor posibili inadaptați la era digitală). E un paradox. Tinerii sunt încurajați să iasă afară, la joacă, deabia la 22-24 de ani, după un Master; se califică pentru participări în proiectele de tineret ale Uniunii Europene pînă la 31 de ani; iar programul Prima Casă tocmai a eliminat plafonul de vîrstă care fusese, oricum, plasat inițial la 35 de ani. Așa că, despre ce tineri vorbim, deci? 🙂
5. Este de datoria generaţiei dumneavoastră să afle cu adeăarat dacă “tinereţea este o virtute”?
Neapărat generația mea, că a cam venit momentul! Într-o carte din 1970 pe nume Culture and Committment, Margaret Mead, o antrolopoloagă americană, sugerase că, în societatea umană, a avut deja loc o tranziție de la o cultură ”post-figurativă” (în care tinerii învață de la cei în vârstă, datorită faptului că societățile stabile tind să privească spre trecut pentru îndrumare) către una ”co-figurativă” (în care atât copiii, cât și adulții, învață, fiecare, preponderent de la membrii propriului grup – peers, datorită stării tranzitorii a societății). Prezicând, totodată, apariția unei noi formule, cea a unei culturi ”pre-figurative” – în care societățile aflate într-o continuă schimbare, rapidă și radicală, vor trebui să se bazeze pe adaptabilitatea tinerilor la schimbări rapide: adulții vor fi puși în situația de a învăța de la tineri. De-abia aștept! 🙂 Nu că ar fi tare mult de așteptat: cine n-a apelat niciodată la un adolescent pentru ajutor privind un detaliu de configurare a unui smartphone sau a unei tablete să ridice piatra acum! Și, apoi, coborînd-o cu forță și precizie, să inventeze focul ăla odată…
Lucian Branea – TripAdvisor, jurnalist, manager de proiect şi blogger la http://brinzoaicecugem.blogspot.ro/
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Servicii SEO: importanța promovării online pentru afaceri
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
