A existat o perioadă (pe la mijlocul anilor 1990) când Emma Woodhouse era peste tot. Mai întâi, a apărut „Clueless” în regia lui Amy Heckerling, un clasic modern cu acțiunea romanului lui Jane Austen din 1815 transpusă în Beverly Hills-ul din anii 1990. În anul următor, au apărut două versiuni, una cu Gwyneth Paltrow în rol principal, iar cealaltă cu Kate Beckinsale (o actriță perfectă pentru acest tip de filme, vezi „Dragoste și prietenie” a lui Whit Stillman, bazată pe o poveste scrisă tot de Austen). În urmă cu aproximativ zece ani, a existat și o adaptare pentru televiziune, miniseria BBC. Iată că apare și noua versiune, cu Anya Taylor-Joy în rol principal: „Emma”. Romanciera Eleanor Catton a realizat o nouă adaptare a clasicului „Emma” a celebrei scriitoare britanice Jane Austen. Prototip al comediilor romantice («comedii matrimoniale»), filmul regizat de Autumn de Wilde (specializată în videoclipuri muzicale) conferă o nouă «ținută»ultracunoscutei eroine. Titlul real al filmului este „Emma”. Perioada inclusa. Ce înseamnă „Sfârșitul” pentru Jane Austen? Fericiți până la urmă? Nu chiar așa de repede. Portretele vieții de căsătorie pe care Austen le oferă nu sunt mereu încurajatoare. Există cuplul căsătorit din Sense and Sensibility, un ecou și în Emma – cu alte două cupluri tinere căsătorite, totuși niciunul dintre acestea nu sugerează „fericirea domestică”.
Filmul realizat în 2020, cu o coloană sonoră frenetică, păstrează parfumul de epocă, dar oferă și unele momente de indiscreție (Dishy Mr Knightley este zărit pentru scurt timp, gol, din spate și, chiar Emma, într-o zi de iarnă, își ridică – în mod bizar – fustele pentru a beneficia pe deplin de căldura focului de la horn, fără să se chinuie să se asigure că slujitorii nu sunt în apropiere). Așadar, Anya Taylor-Joy este celebra Emma Woodhouse, frumoasă, inteligentă și bogată, dar – cel mai important – desigur, necăsătorită, subminând politica sexuală, purtând cele trei atribute anterioare la fel de rece ca orice burlac eligibil. Juna își petrece timpul încercând să aranjeze mariaje (făcându-se „pețitoare”), o pasiune prin care își deviază propriile frustrări romanțioase.
«Match-making-ul»/pețitul este complicat. Este nevoie de subtilitate și finețe. Probabil, de asemenea, necesită un profesionist. Lăsat în mâinile amatorilor entuziaști, pețitul duce adesea la zdrobire. Jane Austen a înțeles prea bine această dinamică, iar în Emma – ultimul roman care a fost publicat în timpul vieții sale – ne aduce o potrivire încrezătoare. Emma crede că știe cel mai bine, când, în realitate, face ravagii. Spre deosebire de majoritatea eroinelor lui Austen, Emma are propria ei avere și, prin urmare, nu simte nevoia presantă să se căsătorească. Ea este aparent total neinteresată de subiect pentru ea însăși. Emma chiar poate trăi singură pe o proprietate uriașă, alături de tatăl ei (Bill Nighy), dar lumea ei este foarte aglomerată. Ea a „înfruntat-o” pe Harriet (Mia Goth), o fată orfană, de origine necunoscută, internă la o școală locală de fete. Harriet este îndrăgostită de domnul Martin, un umil fermier văduv (Connor Swindells), iar pe baza interacțiunilor dintre Harriet și domnului Martin, sentimentele ei pentru el sunt reciproce. Emma nu poate suporta acest lucru și – practic – o aruncă pe Harriet în brațele vicarului, un domn Elton (Josh O’Connor) zguduit. Acest lucru eșuează spectaculos, deoarece Domnul Elton se îndrăgostește de Emma în loc de Harriet. Bunăoară, Emma a găsit un pretendent pentru fosta ei guvernantă, domnișoara Taylor (Gemma Whelan), care își părăsește casa pentru a se căsători cu domnul Weston (Rupert Graves), întristându-l astfel pe tatăl bătrân al Emmei (Bill Nighy, teribil de amuzant). În pofida unor complicații, Emma încearcă să stabilească o legătură între prietena ei Harriet Smith (Mia Goth) și domnul Elton (Josh O’Connor), chiar dacă acesta era deja logodit cu o altă femeie. Lista continuă, fiindcă moștenitorul arogant al unei averi, Frank Churchill (Callum Turner) o intrigă pe Emma, deși poate că este mai îndrăgostit de Jane Fairfax (Amber Anderson). Emma este încontinuu deranjată de criticile intime ale domnului Knightley (Johnny Flynn), al cărui frate este căsătorit cu sora Emmei. Distribuirea Anyei Taylor-Joy e binevenită, mai ales pentru scenele în care Emma o umilește pe bătrâna și obositoare domnișoară Bates (Miranda Hart) în fața tuturor în timpul unei ieșiri la Box Hill, un act de cruzime, josnic pentru care este criticată de domnul Knightley. Cu toate acestea, Emma este atât de îngâmfată încât chiar nu se poate decide să-i ceară scuze domnișoarei Bates. Emma plutește deasupra tuturor sentimentelor și – totuși – este atrasă de un bărbat care nici măcar nu prea apare în cadru, pentru jumătate din film, un Frank Churchill (Callum Turner), care este bogat și pe cale să fie…și mai bogat. O cheie în planurile Emmei sosește sub forma lui Jane Fairfax (Amber Anderson), nepoata unei femei din localitate (Miranda Hart), care apare în oraș absorbind toate admirația masculină, situație care o irită pe Emma.
Abordarea lui Autumn de Wilde față de această poveste despre activitatea socială (matrimonială) frenetică și complicată este atât elegantă, cât și comică. Farmecul este una dintre calitățile cele mai greu de capturat (sau chiar de explicat) și, aici, chiar există un farmec autentic. Performanțele sunt în mod uniform demne de admirat, fiecare actor aducând profunzime personajelor lor (chiar și lacheii, care nu spun niciodată vreun cuvânt, au păreri despre oamenii pe care îi servesc). Se poate sesiza comportamentul acestora în findalul scenelor. Senzația generală este aceea că astfel de moșii sunt locuite de oameni excentrici vii, la aceasta contribuind acumularea de ascuțite detalii. Una dintre cele mai talentate actrițe din tânăra generație, Anya Taylor-Joy, nu încearcă să ne facă să ne placă Emma și nu încearcă să oprească egoismul acestei eroine. Actrița nu încearcă să fie adorabilă. Însăși Austen știa că nimănui, probabil, nu prea i-ar plăcea Emma. În schimb, vedem o femeie care se aruncă singură cu capul în haos, din propriile motive, dintre care unele nici măcar nu este conștientă de ea însăși. Realizatoarea peliculei are o viziune și un stil îndrăzneț, fiind ajutată de directorul de imagine Christopher Blauvelt, designerul de costume Alexandra Byrne și designerul de producție Kave Quinn. De asemenea, coloana sonoră (cântecele tradiționale englezești – care zvâcnesc peste peisajul verde – sunt perfect plasate) evidențiază artificialitatea societății Regency (pretențiile, culorile și texturile sale), dar și curentele subterane învolburate ale sentimentului uman. Pălăriile așezate pe capul femeilor arată ca niște păsări uriașe de pradă. Elevele poartă mantii roșii cu glugă și mărșăluiesc la unison prin oraș ca o grămadă de Scufițe Roșii (sau menajerele lui Margaret Atwood). Ambivalență, numele tău este Austen. Autumn De Wilde înțelege acest lucru în mod intim. Distribuția ei înțelege asta. Ambivalența Emmei față de căsătorie este în mare parte neobservată, deși este «elefantul» proverbial din cameră. Căldura sexuală și chimia romantică generate între Emma și domnul Knightley (și Taylor-Joy și Flynn) ar putea lumina acele moșii sumbre de una singură. Pe măsură ce planurile Emmei se bâlbâie și deviază amuzant de la curs, intervențiile ușoare ale realizatorilor se simt mai puțin forțate, mai organice; chiar și un dans seducător și o sângerare nazală ajung să funcționeze eficient. Se dovedește că povestea și cuvintele lui Austen sunt durabile și rezistente la modificările decorative. Emoțiile, cât și filmul în general, sunt mai convingătoare. Așadar, grație distribuției și viziunii regizorale, se adâncesc sentimentele care se nasc în jurul unei femei care – cu o limbă ascuțită și o imaginație vastă – își inventează lumea într-un mod amuzant, prostesc, dar și durabil.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Autumn de Wilde
Scenariul: Eleanor Catton după romanul „Emma” de Jane Austen
Imaginea: Christopher Blauvel
Montajul: Nick Emerson
Muzica: Isobel Waller-Bridge David Schweitzer
Costumele: Alexandra Byrne
Distribuția:
Anya Taylor-Joy – Emma Woodhouse
Johnny Flynn – George Knightley
Mia Goth – Harriet Smith
Miranda Hart – Miss Bates
Bill Nighy – Mr Woodhouse
Josh O’Connor – the Reverend Mr Elton
Citiţi şi
Un alt fel de ‘cină de gală’ – The Menu
“Inima știe ceea ce vrea” – Persuasion
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
