Următoarele file din jurnalul lui Richard Burton dezvăluie cum dorința carnală și furia alimentată de alcool s-au amestecat în viaţa lui şi a soţiei sale, Liz Taylor.
S-au scris mii de pagini despre povestea de dragoste dintre Richard Burton și Liz Taylor. Dar niciodată istoria lor furtunoasă nu a fost relatată cu atâta pasiune și intimitate cum a descris-o însuşi Richard Burton în jurnalele sale, publicate acum într-o serie emoționantă. Actorul a povestit despre cum îl înnebunea Liz şi despre puternica atracţie pe care o simţea fată de soţia sa. În partea a doua, jurnalul vorbeşte despre certurile și consumul mare de alcool, dar şi despre ravagiile pe care acestea le-au provoacat în prima lor căsătorie…
IANUARIE 1969
Luni 13, Gstaad: În ultima lună, cu câteva mici excepții, Elizabeth mergea la culcare nu doar cherchelită, ci beată de-a binelea. Vreau să spun beată criță: nu se mai putea concentra, nu mai putea merge drept, vorbea lent, fără noimă, cu o voce pițigăiată, ca a unui copil dement. Când nu sunt și eu beat, prezența unei persoane căreia trebuie să îi repeți totul de două ori este extrem de sâcâitoare, precum o durere de stomac. Dacă ar fi fost vorba de altcineva, îmi luam câmpii – dar femeia asta e viața mea.
Am încercat să-mi imaginez viața fără ea și nu am putut. Suntem legați unul de celălalt ca în cătușe. “Încotro vei merge tu, voi merge şi eu”. (*nota traducătorului – Whither thou goest, citat din Biblie).
Poveste de dragoste fără sfârșit: Richard Burton și Elizabeth Taylor se iubeau
cu pasiune, dar se hărțuiau precum şoarecele şi pisica.
MARTIE
Joi 27: [la casa lor din] Puerto Vallarta, Mexic. Treaz de la 2.30. E. [precurtarea numelui folosită de Richard Burton pentru Elizabeth] și cu mine am stat de vorbă vreo trei sau patru ore, timp în care i-am spus multe povești despre poeții romantici.
Sâmbătă 29: Ieri am privit-o pe E. cu un ochi cât mai critic şi nu am depistat niciun semn de îmbătrânire. Pielea îi e la fel de fină și tânără și fără riduri. Sânii, în ciuda mărimii și a greutății lor considerabile, sunt foarte ușor lăsați, dar nu cu mult faţă de acum 20 de ani. Fundul e ferm și rotund. Trebuie să mai dea jos de la burtă.
APRILIE
Temperament: Taylor era celebră pentru firea ei bătăioasă, așa cum era și Burton.
El o descria ca pe o „tigroaică cu colții dezveliți”.
Vinerea Mare, 4 aprilie: Ieri am devenit dintr-odată țâfnos, fără motiv întemeiat. E. s-a luat la harță, cu o aroganță aproape masculină. Cuvintele rostite erau oarecum inofensive; modul în care le rosteam, însă, era îmbrăcat într-o malițiozitate plină de venin. Nici măcar nu eram beat.
Vineri, 11 aprilie: Aseară stăteam în pat și citeam și E. era după colțul camerei și am întrebat-o: „Ce faci, gogoșică?”. Ea a răspuns ca o fetiță, cu un ton destul de serios: „Mă joc cu bijuteriile mele”.
Duminică, 20 aprilie: Am trecut printr-unul dintre episoadele mele recurente de depresie. Perioade în care numai gândul de a vedea pe oricine altcineva în afară de Elizabeth îmi creează o reală durere fizică. Pur şi simplu nu vreau să văd oameni în jur, nici măcar pe copiii mei. Este cel mai cumplit paradox. Inima mea ţopăie de bucurie atunci când îi văd prima dată, atunci când coboară din avion, ca în următoarele trei zile să-mi doresc să plece.
Joi, 24 aprilie: Copiii au plecat ieri. E. a plâns în voie în timp ce mergeam cu maşina să bem ceva şi să ne înecăm amarul. M-am răstit la ea şi m-a acuzat că nu-i plac pe copii la fel de mult ca ea. Am lăsat-o să dea din gură până a obosit.
Sâmbătă, 26 aprilie: Şi eu şi E. ne-am ieşit din minţi azi noapte şi am început să mâncăm batonaşe de lemn-dulce Callard and Bowsers. Cred că am mâncat vreo jumătate de kg, iar E. ceva mai puţin.
Miercuri, 30 aprilie: De ce să fac un film [Anne Of A Thousand Days /Anna celor o mie de zile] de care e limpede ca bună ziua că sunt foarte plictisit? De ce mă las convins să fac lucruri mediocre? Nici măcar nu mă pot concentra să citesc scenariul.
Pasiune: Burton scria cu sinceritate despre iubita lui, fiind întotdeauna răvăşit de frumuseţea ei.
MAI
Joi, 1 mai: E. a făcut febră azi noapte, aproape 39. E genul de persoană care dintr-o simplă răceală face un soi de dublă-pneumonie, soră cu moartea. Îşi scoate o măsea şi zace bolnavă două săptămâni.
Miercuri, 7 mai: Trebuie să ieşim la masa de prânz, dar E. a întârziat foarte mult – acum e 13.30 şi se găteşte de la 12.30. Incredibil! E. e obsedată de-a dreptul de aspectul ei. Chiar dacă iese până la colţ la un pub, îi ia un ceas să se machieze. Nimeni nu are mai puţină nevoie de machiaj ca ea. Şi imaginaţi-vă cât de rău o să fie când va îmbătrâni şi va arăta mai puţin bine.
Joi, 22 mai: Ieri am repetat melodia pe care trebuie să o cânt în film. E destul de greu de învăţat. Elizabeth şi-a arătat colţii ca o tigroaică, spunându-mi: „De-acum ar trebui s-o ştii!” Mi-a spus asta cu o răutate veninoasă.
Apoi am jucat jocul absurd al camerelor muzicale. Refuzam să stau în aceeaşi încăpere cu E. şi ea cu mine, dar dădeam mereu unul peste celălalt. În cele din urmă, ea s-a dus la culcare în altă cameră.
Duminică, 25 mai: Londra, la bordul Kalizmei [iahtul lor]: Elizabeth e ca o aventură de o noapte eternă. E ibovnica şi amanta mea plătită. Care-mi aţâţă simţurile. E imposibil să exprim ce presupune actul iubirii. Dar, vă voi spune: E., o amantă care primeşte şi se dăruieşte pe măsură!
Luni, 26 mai: Fila de ieri, aşa cum orice om cu discernământ poate spune dintr-o privire, a fost scrisă sub influenţa clară a mai multor pahare de votcă. Dacă nu sunt atent, voi fi norocos să ajung aproape de 50 de ani.
IUNIE
Sâmbătă, 7 iunie: Hotel Dorchester. Am început munca la revărsatul zorilor pentru a face faţă unei scene lungi de filmări cu Genevieve Bujold. O să fie în regulă, deşi nu are suficientă explozie, înverşunare şi aroganţă pentru rolul acesta – dar, desigur, îmi imaginez întotdeauna cât de minunată ar fi E.
Duminică, 15 iunie: Azi dimineaţă m-am trezit pe la 7. Am stat mult timp să o privesc pe Elizabeth. Probabil că nicio femeie nu doarme cu o frumuseţe atât de copilărească precum soţia mea adorabilă, dificilă, arţăgoasă şi intolerantă.
Diafană: Frumuseţea statuară a lui Taylor era ovaţionată la Hollywood
IULIE
Miercuri, 23 iulie: Sărmanul Teddy Kennedy e pe prima pagină a ziarelor. Membrii familiei Kennedy sunt, desigur, satiri renumiţi. M-a uimit când Bobby K s-a dus cu Margot Fonteyn într-un dormitor retras din casa lui Pierre Salinger. Ştiu şi că atunci când Jack Kennedy se afla în cursa alegerilor pentru preşedinţie şi stătea la Frank Sinatra în Palm Springs, locul acela era un bordel, iar Jack era clientul principal. Isuse, ce mai riscau oamenii ăştia.
Sâmbătă, 26 iulie: [Fiica lui E.] Liza vrea să vadă toate filmele în care am jucat eu și cu E. I-am explicat că cea mai mare parte din ele erau proaste. Doar vreo zece din 80 ar merita să fie revăzute. Dar pentru un minut-două suntem zenitul absolut în biata noastră profesie.
Miercuri, 30 iulie: Ştiam că ceva era în neregulă ieri. Am simţit-o în oasele mele primitive de galez.
E. a fost operată de hemoroizi și primele cuvinte pe care le-am auzit au fost ale doctorului, care mi-a spus în mod răspicat că iubita mea copilă era cât pe ce să moară.
Un idiot de doctor a permis ca lichidul injectat să-i ajungă în sânge și tâmpiții stăteau în jurul ei cu șocuri electrice în caz că dădea semne să moară; de asta se temeau, de fapt.
Trăiesc încă un coșmar. Ce ar mai însemna viața mea fără ea? Unde-o să mă duc? Ce-o să fac? Nimeni nu se compară cu ea. Nu văd rostul să aleg vreo puștoiacă de 18 ani în fustă scurtă – nu ar ține nici măcar o săptămână. Aș muri, cred, o moarte grăbită cumplit. În fine, ea e bine. Ticăloșilor!
Joi, 31 iulie: Zori de zi, înnourat și răcoare. Iar E. și cu mine tocmai ne-am ciondănit cine și cum are dreptate.
AUGUST
Strălucire: Richard Burton și Elizabeth Taylor într-o scenă din filmul „Cleopatra”, 1963.
Povestea furtunoasă de dragoste dintre Antoniu și Cleopatra oglindită în viața reală
Vineri, 1 august: E. voia să plece în week-end, dar am convins-o să nu o facă. Amândoi știm că am lua-o razna unul fără celălalt.
Luni, 4 august: Detest, detest, detest să joc. În studiouri de filmare. În Anglia. Tresar la gândul că mă duc la muncă cu aceeași oroare ca a unui funcționar de bancă, care detestă metroul acela împuțit în fiecare dimineață și orele de vârf noaptea. Urăsc să joc, dispreţuiesc actoria, pentru numele lui Dumnezeu! Ei, măcar m-am descărcat puţin!.
Sâmbătă, 9 august: Am primit ieri vestea din Statele Unite că filmul copiilor mei Where Eagles Dare/ Acolo unde se avântă vulturii a adus venituri de peste 21 mil. USD. [ehivalent astăzi cu 121 de milioane]. Dacă noul meu film, Staircase, face jumătate din bani, probabil pot să îl angajez pe J. Paul Getty ca majordom și pe Onassis ca bucătar-șef grec. Elizabeth, în fustă scurtă și fără sutien, îmi va servi mâncarea și îmi va spune „sir”. O să fie grozav! Jackie Onassis poate să fie camerista.
Duminică, 10 august: Gin [Genevieve] Bujold sosește la studio, arătând dezastruos. Și miroase la fel de rău. Vomită într-una. Are doar 27 de ani. De ce nu învață cum să arate splendid dimineața? Elizabeth, după un somn de 15 minute, arată proaspătă ca roua.
Joi, 28 august: În ciuda protestelor mele, E. se teme de Gin Bujold.
Duminică, 31 august: Ieri a fost din nou o zi oribilă – am insultat-o pe Elizabeth, beat, din când în când mă scuzam într-o doară și apoi o luam de la capăt.
Uneori mă comport aşa de mult la fel ca tatăl meu, că mă apucă fiorii. Avea același dar de a răni verbal, aceeași violență temporară, aceeași fidelitate față de mama pe care eu o am față de Elizabeth, același discurs scolastic și aceeași dădăceală.
SEPTEMBRIE
Marți, 9 septembrie: Aston Clinton, Bucks: Ieri am terminat, în sfârșit, porcăria de film. Ați spune că ar fi un motiv de bucurie, dar nu e nici pe departe. Cearta a pornit din cauza pasiunii mele absolute, aproape feminine, pentru curățenie. [E. a insistat să folosească prosoapele personale la hotel, iar R a dorit ca ea să le folosească pe cele de la hotel.]
Ei bine, am luat foc, iar asta a făcut-o pe Elizabeth să mă lovească în cap cu degetele pline cu inele. Dacă mi-ar fi făcut un bărbat așa ceva, l-aș fi ucis. Încă mai fierb de furie când mă gândesc la asta.
Am făcut o plimbare lungă. Am decis că, pentru o vreme, totuși, suntem legați unul de celălalt. Ne certam cam de un an, pentru orice și din nimic. Am fost întodeauna un băutor serios, dar în ultimele 15 luni aproape că m-am sinucis din băutură, la fel și Elizabeth.
Acum, bem din nou. Niciunul dintre noi nu va renunța. Iar dacă unul dintre noi nu o face, ceva o să explodeze. Nu văd nicio cale, ci doar o risipă îndelungă și tristă. Dacă nu ne putem înțelege – sau, și mai rău, nu ne suportăm – mai bine ne vedem fiecare de drum cât de curând.
Duminică, 28 septembrie: Gstaad, Elveția: Aproape o săptămână mi-au tremurat atât de tare mâinile, încât E. trebuia să-mi ducă paharul la gură. Am redus băutura aproape de tot – după standardele mele. O votcă martini înainte de prânz și vin la cină.
Luni, 29 septembrie: Am băut singur o sticlă de Scotch.
Scântei: Burton a spus despre iubita lui: „Elizabeth este aventura de o noapte eternă”
OCTOMBRIE
Joi, 2 otombrie: Între perioadele lungi de liniște, ne aruncam insulte ucigătoare. La un moment dat, E., știind că sunt indispus, mi-a zis în timp ce ne aflam în restaurantul italian sărăcăcios la care am mers: „Haide, Richard, ia-mă de mână”. Eu: „Nu vreau să-ți ating mâinile. Sunt mari și urâte, și roșii, și masculine.”
Apoi, mintea mea era ca o tumoare malignă – sunt incurabil. Fie rămâneam în mod stupid în tăcere, fie găseam o insultă rapidă.
Ce naiba se petrece cu mine? Îmi iubesc doamna mai presus de viața mea. Sunt plin de regrete în dimineața aceasta, dar într-una din zilele astea o să fie prea târziu, bestie, prea târziu!
E. tocmai a spus că trebuie să-i iau neapărat inelul acela de 69 de carate ca să-i facă mâinile urâte și mari să arate mai mici și mai puțin urâte! Nimeni nu întoarce insultele în avantajul ei mai rapid și mai inteligent decât Lady Elizabeth. Insulta aceea de aseară o să mă coste. Pot să pun pariu!
NOIMEBRIE
Marți, 18 noiembrie: Azi dimineață la prima oră E. m-a făcut praf cu sălbăticie, acuzându-mă de orice posibil păcat. De stare de beție (adevărat), de minciună (adevărat), de a fi plictisitor (adevărat), de infidelitate (fals), de a mă sinucide destul de rapid (adevărat), de mândrie, invidie, avariție (toate adevărate), că sunt urât (adevărat), că am fost odată frumos (fals), și de orice alt viciu ce poate fi închipuit, cu excepția homosexualității și a lipsei de generozitate.
MARTIE 1970
Burton a murit în august 1984. S-a căsătorit de două ori cu Liz Taylor.
Ea scria adesea în jurnalul lui, de cele mai multe ori în stil ilar.
Puerto Vallarta, Mexic: La ultimul consult medical, doctorul mi-a spus că, după rezultate, estimează că voi face scleroză hepatică în vreo cinci ani.
Sâmbătă, 28 martie: Astăzi E. a preparat ceva special: un mix din cafea cu gheaţă, lichior Kahlua (cu 27,5% alcool) şi rom, pentru că era ziua de naştere a Normei [Heyman’s]. Şi am spus: „Ştiu pe cineva care nu poate renunţa niciodată la băutură”, arătând spre E.
La care E. a răspuns că mă detestă. „Ah”, a spus Norma turnând gaz pe foc, „dar îl iubeşti, nu-i aşa?” „Nu”, a răspuns E., „şi, pe Dumnezeu, aş vrea să dispară din viaţa mea. Simt asta tot mai mult de ceva vreme.”
A mai spus şi înainte toate lucrurile alea despre mine şi eu despre ea, dar, din câte îmi amintesc, niciodată nu a spus asta trează şi în faţa oamenilor. Desigur, dacă era trează. Cearta noastră părea una dintre acele certuri pe care le auzi la hotel, din camera vecină, între doi oameni de vârstă mijlocie, cu 20 de ani de căsnicie la activ şi care îşi pierd minţile de plictiseală unul cu celălalt.
Are genul acesta de răbufniri atât de des, încât chiar pare să fie adevărul ei. Ochii îi lucesc de ură şi dispreţ, iar chipul se urâţeşte de-atâta aversiune. Nu mă obosesc să urlu şi eu atunci când sunt treaz. Păcat.Trebuie să mă obişnuiesc cu faptul că E. ar putea să plece într-una din zilele astea şi chiar poate mai repede decât mă aştept.
Duminică, 29 martie: Avem un soi de armistiţiu. Ambele părţi sunt complet armate, bombele sunt gata să fie lansate, dar până acum nimeni nu a apăsat pe buton.
APRILIE
Joi, 2 aprilie: Mi-am pierdut temporar libidoul, ceea ce e foarte frustrant pentru E. Probabil rezultatul celor trei săptămâni de abstinenţă, după 30 de ani de de băut constant sau din când în când.
MAI
Sâmbătă, 16 mai, Malibu, California: Am fost dezamăgit când mi s-a oferit titlul de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic (CBE) (pe care l-am acceptat oricum, deşi E. dorea să îl refuz, considerând că numai un ordin cavaleresc ar fi suficient de bun pentru mine). Nu presupune apelativele plăcute auzului de Sir Richard şi Lady. Cu toate acestea, sunt extrem de încântat pentru că acest lucru înseamnă că nu suntem doar celebri, ci, în mod oficial, aparţinem şi înaltei clase.
IUNIE
Joi, 25 iunie: În ciuda faptului că sunt un romantic incurabil şi un tip pasional, toate lucrurile mi se par amuzante. Cele mai furtunoase certuri dintre mine şi E. sunt de-a dreptul ridicol de hilare. Desigur, privindu-le în retrospectivă.
IULIE
Miercuri, 8 iulie, Mexic [unde R filma pentru Raid On Rommel/Atac împotriva lui Rommel]: E. m-a făcut groaznic de gelos, spunând că l-a sunat pe Marlon Brando şi că au stat de vorbă o oră şi că el era foarte îngrijorat pentru mine. E un ticălos îngâmfat şi plin de el.
„Urmăreşte ce faci,” a spus E. Asta m-a înfuriat şi mai tare. Băşinosul ăla gras, treaz şi plin de el îşi face griji pentru mine! Şi Sinatra e la fel. Se cred zei când se privesc în oglindă. Oglinzile lor distorsionate.
Luni, 20 iulie: Ieri a fost o zi obişnuită de duminică – lectură, un pui de somn şi sex după-masă. Apetitul sexual al lui E. este la fel de crescut ca întotdeauna, la fel şi al meu, deşi nu cred că vreunul dintre noi îi mai dă aceeaşi importanţă ca pe vremuri.
Marţi, 21 iulie: Acum, că sunt la vârsta adolescenţei, copiii mi se par o pacoste, deşi nu există viaţă fără ei, dar nici cu ei, deopotrivă. Încă nu am cunoscut un copil care să nu mă plictisescă groaznic într-un ceas – majoritatea reuşesc în 15 minute.
Miercuri, 29 iulie: Prefer să fiu cu E. decât fără ea – arată foarte bine, poartă foarte puţin machiaj şi e un pic plinuţă – dar asta, să fiu sincer, e cam tot ce pot să laud.
Talent: Burton, care era considerat unul dintre cei mai buni actori ai generaţiei sale,
a spus că Taylor era „inegalabilă” atunci când juca la nivelul ei maxim
AUGUST 1971
Joi 12 august, în drum spre Porto Santo Stefano, Italia: Când E. bea câteva pahare şi ia un calmant, devine nostalgică şi aduce uşor cu mama ei. Cum maică-sa este cea mai insipidă femeie din toate timpurile, asta poate fi neplăcut.
Duminică, 15 august, Capri: Lipsa mea de interes faţă de cariera mea din trecut, prezent sau viitor este aproape totală. Toată viaţa cred că mi-a fost, în secret, ruşine că sunt actor şi, cu cât îmbătrânesc, cu atât mă simt mai ruşinat.
SEPTEMBRIE
Miercuri, 8 septembrie: Tjentiste, Iugoslavia [unde R turna filmul Sutjeska]: Am avut o mică dispută cu E. în dimineaţa aceasta. A spus că atunci când sunt treaz sunt o pacoste şi poate că ar trebui să beau din nou. Deci eşti blamat şi dacă bei şi dacă nu bei.
Sâmbătă, 18 septembrie: E. tocmai mi-a descris prin imagini grafice plăcerea de a mânca scrumbii pe săturate şi, mai ales, bucuria de a le râgâi. Este singura femeie care dă detalii despre ceea se petrece în corpul ei. Ştie că mă îngrozeşte ideea şi, de aceea, îi face plăcere să-mi spună.
NOIEMBRIE
Burton s-a luptat cu probleme legate de alcool în mare parte din cariera lui
Marţi, 2 noiembrie: Roma [unde R filma pentru The Assassination of Trotsky/Asasinarea lui Trotki]: E. şi cu mine am făcut demult un pact că, indiferent cât de aprigă e cearta dintre noi, niciunul nu va sta apoi îmbufnat. Îmi amintesc că Joy Parker mi-a spus că ea s-a certat o dată cu soţul ei, actorul Paul Scofield, şi că el a rămas îmbufnat un an întreg. Timp în care nu a mai spus nimic în afară de strictul necesar. „Bună dimineaţa! Noapte bună! Nu ajung la cină.” L-aş fi împuşcat.
Joi, 4 noiembrie: M-a trezit alarma ceasului – unul foarte scump pe care ni l-a dăruit Frank Sinatra anul trecut de Crăciun. Face un zgomot ciudat, ţipător. Ce semnifică acest cadou? Ce era în mintea săramanului mafiot? Poate că şi-a dat seama că tabloul pe care i l-am oferit noi – am uitat ce era – costă o mulţime de bani şi şi-a spus că nu ne-a mulţumit suficient? Oricare ar fi motivul, pare să fie destul de vulgar.
Vineri, 5 noiembrie: E. a spus aseară că am fost foarte snob la adresa lui Sinatra şi că e chiar drăguţ şi bine intenţionat.
Sâmbătă, 6 noiembrie: Mi-am rezolvat problema cu băutura. Ieri a fost a patra oară într-o lună în care am băut doar un pahar sau două de vin la prânz.
Joi, 11 noiembrie: Am petrecut amândoi ziua mea de 46 de ani, pe jumătate beţi. Astăzi, am convenit că băutul în exces nu ni se mai potriveşte.
Sâmbătă, 27 noiembrie, Gstaad: Mai multă băutură. La ora de culcare, am avut o ceartă inflamată şi destul de puerilă. De două ori am plecat furtunos în al doilea dormitor. De două ori m-am întors.
DECEMBRIE
Joi, 7 decembrie, Paris: Aseară am mers la cină la reşedinţa Ducelui şi Ducesei de Windsor cu încă vreo 6 plicticoşi autentici din Paris. Ea este acum aproape complet ţicnită. Amândoi au amintit mereu de faptul că el a fost cândva regele.
„Şi împărat al imperiului britanic”, am spus eu la un moment dat. „Şi împărat” a repetat ea după mine, „şi împărat. Uită mereu asta. Şi Împărat.” Şi-a bătut joc de Grace Kelly toată noaptea, ca o snoabă plicticoasă.
FEBRUARIE 1972
Miercuri 9 februarie, Budapesta [unde el juca în Bluebeard/Barbă-Albastră]: Şi eu şi E. am făcut aseară împreună exerciţiile înainte de culcare. E greu să păstrezi o mină serioasă când ea o face cu o solemnitate feroce. Este mai ales caraghios când alergăm pe loc pentru că ea trebuie să-şi ţină sânii – câte unul în fiecare mână – pentru că aşa fermi cum sunt, precum ai unei femei de 30, mai degrabă decât ai unei femei de puţin peste 40. Sunt destul de mari şi bălăngăneala lor ar fi destul de ciudată şi de neplăcută pentru ea. O imagine foarte atractivă şi, dacă ar fost deschisă publicului, ar fi adunat mulţi oameni. Vreo 10 milioane.
Luni, 28 februarie: A sosit Raquel Welch. E foarte drăguţă, deşi are o figură puţin cam dură. I-am relatat lui E. conversaţiile cu ea şi a spus: „Se dădea la tine”. Eu am protestat, dar E. era de neclintit.
Elizabeth Taylor îşi etalează un inel cu diamant de 33,19 carate pe care i l-a dăruit Burton.
Diamantul Krupp l-a costat pe Burton 200.000 £ în anii 1960.
MARTIE
Miercuri, 15 martie: Cea de-a 8-a aniversare a căsătoriei noastre. Pentru tot acest timp şi aproximtiv trei ani înainte de căsătorie, avem distincţia rară – în meseria noastră – de ai fi fost fideli unul celuilalt.
***
De aici sunt foarte puţine însemnări în jurnalul din 1972. În următoarele două luni, Burton fost bănuit că a avut aventuri cu mai multe colege actriţe din filmul Bluebeard, inclusiv cu Nathalie Delon. Răspunsul lui Elizabeth a fost să iasă în public cu Aristotle Onassis. Apoi, soţii Burton au petrecut din ce în ce mai mult timp separaţi. Pe 3 iulie 1973 au anunţat că se separă. Elizabeth a început o relaţie cu omul de afaceri Henry Wynberg, iar Burton s-a apucat din nou de băut.
Extras din Jurnalele lui Richard Burton, editate de Chris Williams, publicate de Yale University Press cu preţul de £25. © 2012 Swansea University.
Pe Ioana o găsiți și aici.
Citiţi şi
Aceste fotografii, aceste momente în timp…
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
