Amândoi au plecat din România după revoluţie, el pentru că de mult aştepta libertatea să plece şi să-şi facă o viaţă mai bună, iar ea pentru că întâmplător şi târziu a aflat că tatăl ei nu era tatăl ei. Au ajuns la Roma aproape în acelaşi timp, el a găsit imediat de muncă în construcţii, iar ea într-un bar. Aşa s-au cunoscut, el dimineaţă îşi bea cafeaua în bar, mereu la ora şase şi mereu cu un corn cald cu gem. Ea la acea ora încerca să se trezească, nu a fost niciodată o matinală, mai degrabă stătea noaptea până târziu. El dimpotrivă, adormea devreme şi se trezea devreme. Privirile lui şi privirile ei, vorbele lor, cafelele şi cornurile cu gem de la ora şase zi de zi, faptul că îşi puteau vorbi în limba română într-un oraş străin, toate acestea i-au apropiat. El trecea şi seara pe la ea, după muncă, se plimbau, îşi povesteau viaţa şi visurile. Amândoi visau o familie cu mulţi copii. Fără minciună, fără ipocrizie, fără falsitate, a subliniat ea, iar el a fost mai mult decât de acord.
Mai întâi a venit pe lume Alessandro, apoi Rebecca, după care el şi ea s-au căsătorit. El lucra în continuare în construcţii, iar ea a trebuit să lase barul pentru creşterea copiilor, dar şi pentru gelozia lui, nu era cazul ca alţi bărbaţi să o privească. Banii ajungeau şi nu prea şi nu puţine erau discuţiile, dar familia mergea înainte. Italia dimpotrivă, criză, criză şi iar criză, iar în criza asta el a rămas fără muncă şi familia fără bani. Ea s-a gândit să vorbească cu mama ei şi cu tatăl ei care nu era al ei să-i primească pe copii şi toată lumea a fost de acord. Alessandro şi Rebecca au plecat într-o ţară străină, ea a găsit aproape imediat de lucru într-un restaurant, iar el rămânea acasă, într-o casă închiriată la Roma. Viaţa mergea înainte doar că el, având timp liber, a cunoscut pe facebook o femeie care şi ea stătea acasă în timp ce soţul muncea. El şi această femeie îşi povesteau pe chat frustrările şi trăirile, faptul că relaţiile în cuplu nu funcţionau deloc şi că partenerii nu-i înţelegeau. Să stai acasă nu-i aşa uşor, aproape că e traumatizant. Aşa a început povestea clandestină între el şi această altă femeie. Între timp, ea muncea din greu şi trimitea bani copiilor în România, copii care creşteau văzând cu ochii. Deja vorbeau bine limba română şi chiar le plăcea România, iar viaţa mergea înainte.
Când un domn american frumos şi distins a intrat în restaurant, ea era foarte obosită şi la sfârşit de schimb doi. Domnul american a cerut ceva de mâncare, iar ea chiar nu a putut fi politicoasă, era deja foarte târziu. Domnul american i-a zâmbit aşa de frumos, încât ea nu a putut să-l refuze. A doua zi acest domn era cu un buchet imens de flori în faţa restaurantului, în aşteptarea ei; aşa a început povestea clandestină între ea şi un bărbat venit de departe să investească în Italia. Între timp, el i-a jurat iubire eternă femeii cunoscute în facebook şi amândoi şi-au promis că-şi lasă partenerii care nu-i înţelegeau. Şi aşa au şi făcut. Era o după-amiază de toamnă când ea a primit prin poştă cererea de divorţ. A plâns urmărind pe geam frunzele căzând şi s-a gândit imediat la copii. Cum vor creşte cu părinţi divorţaţi?
El a înţeles destul de repede că cererea de divorţ era cea mai mare eroare şi că viaţă cu femeia cunoscută pe chat era un coşmar. Lucra şi nu prea, dar amintirea copiilor, a familiei, a cafelei de la ora şase, a cornului cu gem şi, mai ales, a ei se întorcea mereu şi mereu şi nu-i dădea pace. Înfloreau copacii la Roma când el a căutat-o la restaurant. Ea era în acelaşi schimb doi istovitor şi cu gândurile la copii, departe, în România. Domnul american i-a ieşit între timp din viaţă şi ea chiar că a înţeles că nu are noroc la bărbaţi şi că destinul ei este să fie singură. Aşa că atunci când l-a văzut pe el, a început să râdă, dar şi să plângă, râs cu plâns, cum spun românii. Erau divorţaţi şi aveau doi copii, dar adevărul e că nu se cunoşteau. Oamenii aşa sunt obişnuiţi, să aducă copii pe lume, dar să nu se cunoască…
Între timp, viaţa acestor copii merge mai departe în România. El şi ea la Roma îşi încearcă mereu şi mereu norocul.
Guest post by Gabi Mihaela Tîrtan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
