Dr. Horaţiu Ioani este unul dintre cei mai apreciaţi medici neurochirurgi de la noi. Operează la Spitalul Colentina după ce a stat opt ani în Marea Britanie unde, prin multă muncă îşi câştigase un loc extrem de bine văzut, un salariu care îi asigura un trai mai mult decât decent şi posibilitatea de practica medicina la standarde înalte. Chiar povesteşte că unul dintre profesorii cu care lucra a spus la un moment dat, după o operaţie, că, dacă ar fi să i se întâmple ceva, singurul pe mâna căruia s-ar da fără regrete ar fi doctorul Ioani.
S-a întors în România pentru că simţea că măcar poate încerca să facă ceva pentru pacienţii noştri. Aşa că a pus pe picioare, din bani proprii, o platformă online menită să vină în ajutorul pacienţilor. Aici, orice pacient îşi poate înscrie dosarul, iar el, împreună cu unii dintre cei mai buni medici de la noi, pe diferite specializări, se întâlnesc, studiază cazul şi stabilesc un drum coerent pe care bolnavul să-l urmeze. Esenţial în neurochirurgie, spune Dr. Ioani, este timpul. Dacă un om are o tumoră, al nu are timp să fie trimis să stea cu zilele pe la uşile mai multor medici. În cazul lui trebuie să se acţioneze imediat, căci fiecare minut face diferenţa.
Acum este implicat în programul „AVC 360 – Călătoria Pacientului” şi întrebat fiind dacă ar avea Ministerul Sănătăţii pe mână ce ar face, a răspuns că, pe scurt, ar reorganiza puţin lucrurile, sănătatea în România fiind extreme de dezorganizată la nivel de sistem.
Mai jos, doar un mic fragment din interviul acordat revistei life.ro. Restul, foarte bine scris, îl găsiți aici.
Bănuiesc că toată lumea vă întreabă de ce nu aţi rămas în UK?
Da, aşa este. Vedeţi, ţara noastră suferă mult la capitolul imagine şi e normal să apară întrebarea de ce m-am întors când toţi au plecat. Sau îşi doresc să plece.
E o mişcare împotriva curentului, e normal să fie lumea curioasă. Plus că e bine ca oamenii să îşi dorească să ştie şi motivele celeilalte părţi, că motivele pentru care ar pleca cineva din România le cunoaştem toţi. Doar că, vedeţi, în viaţă e vorba despre ce e bine pentru tine. Şi de alegeri, în general. În viaţă e prea puţin vorba despre bani. De ce nu am rămas în UK? Fiindcă mi-am luat acolo specializarea, am devenit fellow în Colegiul Regal Britanic, mai sus de atât nu prea mai aveam ce să fac. Am considerat că am acumulat suficientă experienţă ca să o pot pune la dispoziţia pacienţilor români. În UK lucrurile oricum mergeau bine pentru pacienţii lor. Pentru ai noştri însă, puteam face o diferenţă. Sau măcar încerca. Plus că nici pe plan personal nu era grozav. Simţeam că lipseşte ceva. Cheltuiam foarte mulţi bani pe avioane, toate concediile ni le petreceam la Sibiu. Deşi eram împreună cu soţia mea, ne lipsea latura asta socială a vieţii, familia, străzile pe care am crescut, zacusca şi ciorba de burtă. Ştiţi, vine un moment în viaţă când îţi dai seama că tot o maşină conduci, tot într-un pat dormi, tot cu o lingură mănânci. Dar astea sunt alegeri foarte personale, fiecare ştie ce-i mai bine pentru el.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
