Era o seară de vară. Una dintre acele seri în care gândurile ți se sufocă-n arșița întrebărilor de tot felul. Deși înconjurați de oameni, eram așezați, cumva, la margini de timp, încercând să ne deslușim propriile existențe prin rotocoalele de fum, făcute de guri înfometate de tutun. S-au desfăcut vorbe menite cunoașterii principiale.
Apoi, lucrurile s-au precipitat, noi ne-am amestecat cu ceilalți și seara s-a epuizat într-o petrecere cu râs mult și vorbe de duh. Mai spre momentul în care soarele iși mângâie cu ultima rază iubita lună, ce-i aruncată în cealaltă parte a timpului, cam pe la acea vreme ne-am trezit în mijlocul unei conversații care nu părea a avea un final, iar asta ne-a plăcut.
Era vorba despre optimism și pesimism, despre cum suntem noi, despre prietenia dintre un bărbat și o femeie și, deși discuția a rămas deschisă, a existat o primă concluzie: există parametri care influențează rezultatul final. Și, da, aceștia există! Se manifestă organic în orice decizie pe care o luăm și în oricare relație pe care viața ne-o face dar de bucurie pentru suflet. Și, da, acești parametri influențează rezultatul final. Dar mai există ceva: libera alegere.
Alegem în fiecare zi cum să ne simțim, cum să ne facem cunoscută existența într-un univers ce nu mai pare dispus să accepte compromisul. Și tot așa ne alegem prietenii. Cu responsabilitatea dată de comuniunea unică a două suflete ce au înțeles că se știu din orice nicăieri și din tot aproapele și care își vor rosti prietenia cu adânca mulțumire a oglindirii în tot ceea ce le formează. Să mă iertați de vă par mai naivă, chiar sunt de o naivitate ce merge dincolo de fizic, întotdeauna.
Eu încă n-am găsit suflet feminin și suflet masculin. A, dacă vorbim de fizic și minte, ne împărțim până ce ne facem fire de praf purtate de vântul deosebirilor. Și ce vânt rău e acesta! Ne suflă din ce în ce mai tare în cotloanele însingurării. Acolo ne topim în lacrimi neînțelese de universul care ne servește exact felia de viață cerută de mințile noastre, minți mult prea aprige și atotștiutoare.
Îmi aduc aminte și de o altă seară cu vorbe vesele și gânduri despre noi, în existențele noastre. Și de ceva ce avea să influențeze matricea fiecărei celule din noua noastră ființare în casa prieteniei: încrederea. Noi descopeream, atunci, alte valori de încredere, unde orice procent exprimat în cifre avea să fie întrecut de un altul. Și asta ne-a făcut să vedem totul în lumina normalității firii. Am ales să fim prieteni și am construit prietenia aceasta cu încredere nelimitată în noi.
Ne naștem pentru a ne găsi. Și nu-i doar o vorbă aruncată în vortexul existențial. Venim pe lume pentru a experimenta darul vieții, cu toate cele ce sunt ale lui. Prietenia îți umple viața cu sensuri pline de căldură. Ea își are începutul într-un firicel de speranță, într-o vorbă sau într-un gest și, deși își poate trăi finalul în fiecare zi muritoare, alege să trăiască dincolo de termene spațio-temporale, dincolo de limitele minții.
În fapt, cel mai bun prieten al meu este un om cu valori adevărate și în care îmi regăsesc, la rândul meu, valorile din viață. Dar cel mai important este că noi doi rezonăm pe o frecvență a încrederii care se află dincolo de măsurători de orice fel. Prietenia noastră este simplă, trăită în afara așteptărilor și fără a fi înghesuită în treceri de timp. Este o poveste ce se scrie în fiecare zi, fără grabă, ca să ne tihnească. Există prietenie între un bărbat și o femeie? Da! Cel mai bun prieten al meu este bărbat.
Citiţi şi
Pleacă, nu mai putem trăi așa!
Nu vei avea niciodată succes dacă…
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
