E seara de Halloween. Anul ăsta nu prea mi-a ieșit cu decoratul. Am avut o săptămână mai grea și nici vorba de seară tematică cu prietenii. În afară de un dovleac, niște lumânări cu lilieci și niște bomboane în formă de ochi scoși, primite de la copiii unei prietene, nimic. Am plusat cu o poză veche pe facebook de la un party. Nu e capăt de țară, dar trebuie să recunosc că în cercul nostru încercăm să ne facem din orice prilej de revedere. Anul trecut, 31 octombrie a fost zi de machiaj, plăcintă cu dovleac și de o ședință foto scary. De la Scary Carrie, prietena mea, nu intru acum în detalii. Ideea e că mi-a lipsit un pic spiritul de data asta. Mai ales după ce am intrat pe facebook și i-am vazut pe alții pe la petreceri.
Dar am constatat că nici contestatarii nu au stat degeaba. Că de ce să îi lase în pace pe cei ce vor Halloween? I-au certat pe cei care își îmbracă copiii în monștri, vârcolaci ori vrăjitoare și critică icoanele și mersul la moaște. Alții că americanii cu sărbătorile lor de supermarket să se ducă undeva sau că atunci când i-or vedea pe ăia jucând capra, atunci or să mai vorbească de Halloween. Și că ce ne trebuie nouă betmanii și supermenii lor? Ce, noi n-avem personaje?
Eu acum mă tot gândesc de ce ne tot obosim să extremizăm totul. Ne turăm așa pentru orice că ne globalizează? Monștrii și vampirii nu au venit cu Halloweenul americănesc. Dar ce folclorul nostru are doar feți-frumoși și ilene cosânzene? Care poveste nu-și are zmeul ei? Muma-pădurii e mai veche decât vrăjitoarea lor pe mătură. Și nici ielele alea nu erau ușă de biserică.
Că o fi venind de peste ocean toată treaba cu 31, de la campionii comercialului și consumismului, nu contestă nimeni. Dar ce, noi nu aveam carnavaluri la fiecare sfârșit de an școlar? E drept mai handmade și cu imaginație nu erau toți părinții, așa că în afară de niște rochițe cu care fusesem domnișoară de onoare pe la niște nunți și cu care mă dădeam prințesă nu am defilat. Dar unii aveau costume geniale, făcute cu multă trudă. Toată admirația mea pentru cine are timp și nervi să confecționeze copiilor costume. Pentru noi, restul, există magazine.
De cei cu capra, care dau dovadă de grijă pur românească atunci când e vorba de cea a vecinului, sunt convinsă că nu au jucat-o niciodată așa că nu i-ar putea învăța nici pe alții.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Lecția privată la matematică: linia, linia!
Despre Halloween, Dracula și… Elon Musk
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
