El – divorțat, cu un băiat, ea – divorțată, cu o fată. S-au văzut și s-au plăcut. Era 1982, vară târzie. După plecarea din spital, ea a revenit la control și el a îndrăznit să o invite la un ceai. A acceptat și şi-au spus poveștile. Au luat și cina la un restaurant, pentru că nu se puteau sătura de povestit. Băiatul lui, la facultate în capitală, fata ei, la liceul din orașul în care s-au cunoscut. El făcea naveta între ea, care îi devenise iubită, și băiatul care era singura lui rudă. După o lună de întâlniri și povești, era anotimpul în care frunzele cad după ce prind culoare ruginie, se purta pardesiu și pălărie, deja umbrela era insuficientă pentru ploile nocturne, așa că el o invită pe ea în capitală. Ea acceptă. Era în tren și număra minutele până la sfârșitul călătoriei. La un moment dat, se anunță prin stație că trenul are o altă destinație, deoarece ploile au făcut imposibilă intrarea în gară. … Neliniștită, singură și cu dorul lui, așteaptă cuminte în compartiment. În stația nouă, trenul oprește și de la geam îl vede pe el, elegant, în costum și pardesiu, cu un buchet mare de flori în mână.
Dacă e să se întâmple ceva bine și frumos… se întâmplă indiferent de natură, distanță sau alte intemperii! Asta a fost povestea de dragoste a unei doamne care m-a făcut să înțeleg că destinația este aleasă de destin!
Guest post by Mariana Lavinia
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
