Mi-am dat seama că amintirile mele sunt unele și ale ei sunt altele. Și că nu ne-au impresionat aceleași lucruri, ba mai mult, copilul meu nu apreciază toate eforturile mele pentru surprizele materiale. Nu înseamnă că nu s-a bucurat atunci când le-a primit. Nu contest că i-au folosit și o să-i prindă bine toate câte le-a primit, toate locurile pe care le-a vizitat.
Apropo de lucrurile ce le dăm noi și, de fapt, ce le trebuie lor, am întrebat-o pe Maya care sunt cele mai fumoase trei amintiri de întâmplări pe care noi le-am trăit împreunā.
Avea copilul meu de unde alege. A primit tot ce și-a dorit, de la telefoanele cele mai bune până la jucăriile cele mai la modă, de la haine până la accesorii și bunătăți și, nu pe ultimul plan, pun vacanțele în care am stat împreună și am văzut locuri la care eu, la vârsta ei, nu credeam vreodată că voi ajunge. Am fost împreună la Disney, am fost în Laponia, la Moș Crăciun, am vizitat Canada, Dubai, Coasta de Azur, Veneția, Grecia, Turcia, Spania, Franța, Anglia, Scoția, Portugalia, Austria și nu voi continua enumerarea, pentru că nu vreau sa fiu interpretată greșit. Nu ăsta e scopul. Ideea e că am creat, la un momentdat, o Banca de Amintiri – așa am numit locul Acela din inima în care păstrăm emoții, imagini, senzații trăite în astfel de ocazii.
Apropo de planificarea vacanței din vara asta, am întrebat-o într-o seară, rugând-o să mi le scrie cele trei lucruri pe care noi le-am făcut împreună, și i se par ei cele mai tari din tot ce ni s-a întâmplat până acum. Le copiez și le pun aici, fix așa cum mi le-a scris.
1. Acum 2-3 ani am avut o zi în care am stat doar noi două. Fără facebook și fără alți oameni. Am mers împreună în Centrul Vechi și am mâncat sushi, și după aceea am fost în Cișmigiu, unde ne-am plimbat și am discutat.
2. Când am mers împreună în Poiana Brașov, și mai era și Ioana. Era destul de frig, și ne-am așezat la un restaurant unde ne dădeau pături. Aveam pachetul de cărți la noi și ne-am jucat până pe la 12, când ni s-a făcut somn.
3. Eram mai mică si mergeam împreună în Dej și eram în Subaru și aveam muzica dată la maxim și cântam împreună. Nu era nici frig, nici cald, era frumos afară si noi cântam piese de genul “Nebun de Alb”.
Nouă, oamenilor mari care am crescut în atâtea lipsuri, cu frustrarea atâtor locuri în care nu puteam ajunge, cu tristețea granițelor închise, încă ni se pare important unde mergem, ce vizităm, unde stăm, pe ce dăm banii. Și pentru că avem nevoie de ei, intrăm în malaxorul de “subzistentă” și ieșim de-acolo cât să mai petrecem o vacanță, să mai facem niște poze de pus pe facebook, să mai bifăm o destinație. Alergăm de nebuni de la un obiectiv turistic la altul, târându-ne pașii seara, la hotel, crezând că despre asta e vorba. Ne enervăm dacă piticii nu au chef să vadă locuri, nu vor să țină ritmul vacanțelor noastre, îi certăm, îi zorim și, nu de puține ori, stricăm toată dispoziția pentru că: “doar nu am venit în vacanță să stăm pe un scaun, la o terasă, sau să dormim până la prânz, că asta o puteam face și acasă.”
Anul acesta nu am programat NIMIC. Anul trecut am fost cu ea în vacanța de vară în Grecia, Canada, Londra și, la sfârșitul verii mi-a spus: ”Zici că nici n-a fost vacanță, dacă nu am stat o saptămână în Vamă.”
Nu știu ce faceți voi în vacanța asta, dar eu una știu sigur că vreau să-mi iau vacanță de la stresul, energia consumată în organizarea ei. Pentru prima oara în viața mea voi avea o vacantă de vară! Cu pupic de noapte bună, cu mic dejun, cu vise ascultate și povestite… cu liniște și emoție.
Pe Mirela o găsiți și aici.
Citiţi şi
Andaluzia. Sufletul geometric al Spaniei
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
