Povestea lor te face să te întrebi dacă chiar știm ce înseamnă prietenia. Vor muri în aceeași zi, 11 octombrie 1963: Edith Piaf a murit la 7 dimineața; câteva ore mai târziu, la aflarea veștii, lui Jean Cocteau i se oprește inima. Ar fi spus “ah, Piaf a murit. Pot muri și eu.”
Aici repetau pentru “Frumosul indiferent”, piesa scurtă într-un act scrisă de Cocteau pentru Edith.
Le Bel Indifferent a fost scrisă pentru Edith Piaf și a fost jucată prima oară în 1940 la Théâtre des Bouffes-Parisiens în decorul creat de Christian Bérard. Paul Meurice a fost partenerul ei de scenă, fără să vorbească. A fost un monolog.
FRANCE – CIRCA 1940: Edith Piaf in “Le Bel indifferent” of Jean Cocteau. Paris, theatre of Bouffes-Parisiens, april 1940. (Photo by Roger Viollet via Getty Images/Roger Viollet via Getty Images)
Scena are loc într-o „săracăcioasă cameră de hotel”. O cântăreață de caf’conce (cafe concert), întoarsă de la restaurant, își așteaptă bărbatul, Emile, un „gigolo” foarte chipeș. Când ajunge, ea îi face o teribilă scenă de gelozie, îl întreabă unde a fost și îl acoperă cu reproșuri. Pe parcursul întregii scene, bărbatul își citește ziarul și nu răspunde. În timp ce ea se hotărăște în sfârșit să vorbească și spune tot ce are pe inimă, el adoarme. Apoi se ridică și se pregătește să plece. Dându-și seama că a mers prea departe, ea amenință că se va sinucide.
Mai jos puteți vedea o versiune din 1953.
Vă reamintesc o altă piesă într-un act, tot un monolog, scrisă în 1930 – Vocea umană. Cu o temă oarecum asemănătoare: o femeie recent părăsită poartă o conversație cu fostul iubit. El nu se aude, se înțelege ce spune doar din replicile ei. El a părăsit-o pentru o altă femeie – bogată și mai tânără – cu care intenționează să se însoare. Teribilă poveste.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
