E dificil de redus totul la soţii înşelate şi amante. Se pare că toate poveştile se reduc la asta. Trebuie să fii ori nevasta nefericită şi trădată, ori amanta idolatrizată şi răstignită. Ce te faci însă când ești și una și alta?
Se dă următoarea ecuație. Ea, deșteaptă, uneori frumoasă și devreme acasă. Un soț familist convins, mereu preocupat de bunăstarea familiei și de nevoile soției și ale copiilor. Cu calitățile un pic estompate în timp, după 15 ani de căsătorie. Și intervine termenul necunoscut. Sau cunoscut. Care o dă peste cap pe soție. Pentru că e cuceritor și o face să se simtă cea mai frumoasă femeie din lume. De la nu aș face niciodată așa ceva, motto-ul ei devine e nedrept să nu trăiești niciodată așa ceva.
E amantă, un cuvânt care o oripila cândva și care era sinonim cu ușuratică, piţi, tocat de bani și zile negre pentru prietenele intelectuale ai căror bărbați călcaseră strâmb. Pentru ea devenise acum feminitate redescoperită (sau descoperită?), extaz, evadare, aventură și chiar fluturi în stomac. Nu râdeți că se întâmplă și la 40. O fericire necunoscută sau poate doar uitată în cotloanele unei căsnicii pe care acum o vedea rutinată. Dar și mai multă străduință de a-și îndeplini obligațiile familiale, pentru a-și înăbuși mustrările de conștiință. Pentru că nu e ușor să vii acasă și să te uiți în ochii lui, știind că în urmă cu jumătate de oră un altul te-a făcut atât de fericită. Și îți spui că e omul tău și că nu e bine ce faci, și îl întrebi ce vrei să îi gătești. Ți-a fost prieten în toți anii ăștia și i-ai spus tot și ați împărțit tot, așa că îți vine uneori să strigi în gura mare de fericire și să îi povesteşti ca celei mai bune prietene.
Nu mai stii ce eşti și nici ce să faci. Nu îţi dai seama nici că este tot mai greu de mulţumit şi îţi spui că e vina ta, că eşti tot mai mult amantă şi tot mai puţin soţie. Şi munceşti mai mult, şi găteşti mai mult şi suporţi mai mult ca să te pedepseşti că simţi mai mult şi că eşti mai fericită. Te întrebi dacă simte ceva şi îţi vine să îl mângâi pe cap şi să spui că totul va fi bine, că va trece, că îţi va trece. Nu ştii când, pentru că tu eşti tot mai fericită şi încerci să trăieşti la maxim. Ştii că nu vei mai fi la fel de acum. Ştii că el, al treilea termen al ecuaţiei, te iubeşte. Uneori mai mult decât ştie să o facă soţul. Da, pentru că iubirea o simţi. Dincolo de cuvinte, de promisiuni. Şi ştii că vrei să trăieşti clipa, pentru că nu va dura şi nici nu poate fi mai mult.
Pentru că am uitat să vă spun că el, cunoscutul sau necunoscutul, e şi el frumos, deştept şi devreme acasă. Acasă la soţia şi copiii lui. Şi ai ştiut de la început şi ţi-ai asumat asta. Ştii că te iubeşte, o simţi în fiecare secundă în care eşti cu el, în care te caută, în care îţi vorbeşte. Şi el ştie ce simţi dincolo de cuvinte. Şi nu vorbiţi niciodată despre casă, despre familii şi despre viitor. E ca un fel de pact tacit, nu vorbeşti şi nu întrebi. Doar simţi totul. La intensitate maximă. Şi îţi spui că aşa a fost să fie. Tu trebuie să rămâi soţie, el să rămână soţ. Şi vrei să rămână totul aşa, în trei, sau în patru, să nu îl răneşti pe cel de lângă tine. Ţi-e tot mai greu, eşti tot mai fericită şi tot mai vinovată. Dar parcă eşti tot mai mult pentru unul care nu îţi cere nimic şi tot mai puţin pentru cel de acasă care îţi cere tot mai mult. Te gândeşti să rămâi doar soţie. Mai un pic, îţi spui, că prea sunt fericită… Dar eşti conştientă că trebuie să o faci, pentru că binele alor tai e mai presus de tine şi celălalt trebuie să rămână şi el soţ. Îţi dai un termen limită. Ai ştiut mereu să iţi respecţi promisiunile!
Doar că într-o zi senină de vară toate şi se dau peste cap. Afli că soţul are de doi ani pe altcineva. Uiţi de viaţa ta dublă, esti răvăşită, devastată, cum a putut, totuşi poate nu. Îl întrebi şi recunoaşte senin, da, nu mai avem multe în comun, îţi spune, nu mă mai regăsesc în căsnicia noastră, ea mă iubeşte, eu pe ea şi vreau să plec. Generos îţi lasă tot: copiii, afacerea pe butuci, casa amanetată, papagalul şi acvariul cu peşti.
Şi uite cum soţul devine un termen necunoscut. Tu rămâi şi explici tuturor. Cam câţi termeni mai are ecuaţia acum, intră şi amanta şi cealaltă soţie? Copiii? Te pierzi în calcule, ce să faci, mai rămâi sau nu amantă? Culmea, e singurul loc în care te mai regăseşti, e singurul în care mai poţi fi tu şi să trăieşti doar pentru tine. E un acasă cald. În continuare, ştii că iubeşti şi că te iubeşte. Ai visa mai mult, dar nu îţi permiţi. Culmea, ţi-e mai greu decât înainte. Nu pentru tine. Ştii cum e să rămâi în urmă şi nu ai putea trăi cu asta, chiar dacă ar fi vorba de soţia lui.
Şi tot calculezi şi cauţi rezolvarea, dar parcă sunt tot mai multe necunoscute. Mai ai dreptul să alegi? Sau poate trebuia să o faci de mult… Şi, în toate nopţile astea în care eşti singură, nu încetezi să te întrebi cine mai eşti şi a cui. Şi cine o să îţi rezolve ecuaţia…
Guest post by Dasia
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
