Am vorbit în ultima vreme cu multe persoane care nu s-au vaccinat. Care nu sunt nici analfabete, nici (aparent) spălate pe creier, și care declară în modul cel mai răspicat că nu se vor vaccina. Ascultându-le, am înțeles că decizia lor de a nu se vaccina nu provine doar din manipularea televiziunilor, deși acestea au o contribuție importantă la campaniile anti-vaccin.
Decizia aceasta vine însă de mult mai departe. Vine, cred eu, din două distorsiuni.
Prima este o distorsiune a învățării și a cunoașterii. Altfel spus, oamenii aceștia cred că sunt suficient de educați ca să emită niște judecăți categorice în privința științei, a medicinei sau, de ce nu, a societății întregi. Dacă le oferi argumentul că cele mai mari figuri ale științei contemporane au lucrat ani de zile la crearea acestor vaccinuri, ți se răspunde că alte figuri ale științei contemporane, despre care au aflat pe facebook (și doar pe facebook, pentru că nu citesc articole științifice în original, ci doar rezumate colorate în limba română), au tras semnale de alarmă împotriva vaccinurilor. Dacă le spui că riscul de îmbolnăvire după vaccinare e mult mai redus, ți se spune că au murit atâția oameni de tromboză (de fapt, nici măcar unul singur în România, după 9 milioane de doze administrate) și că nu vor să moară din cauza vaccinului.
A doua distorsiune este una a valorilor democratice. Libertatea (mai ales aceea de a decide ce e bine pentru tine însuți) e înțeleasă mai degrabă ca nepăsare, nu neapărat ca indiferență față de ce se întâmplă cu ceilalți, ci ca un soi de fatalism: „lasă-mă să fac ce vreau, oricum ce mi-e scris în frunte mi-e pus”. E „libertatea” desprinsă de responsabilitate și de grija pentru celălalt, pentru că oricum nu mai știm pe cine să credem, așa că mai bine facem cum credem noi de cuviință.
Nimic nou sub soare. Anti-vacciniștii aveau aceleași argumente și în urmă cu 135 de ani. Caricatură din timpul epidemiei de variolă din Montreal, din 1885 (HathiTrust Digital Library)
Cu egalitatea, lucrurile stau la fel: tu ești liber să te vaccinezi, eu sunt liber să nu mă vaccinez, suntem egali în opțiunile noastre. Și din această egalitate lipsește înțelegerea consecințelor pe care le au deciziile luate liber, pentru că nici responsabilitatea și nici solidaritatea nu sunt învățate în școală și nici nu sunt în vreun fel prezente în emisiunile TV sau pe facebook, noile spații educaționale în absența școlii.
Pe un asemenea fond, citind mesajele scrise cu multă preocupare de niște oameni care și-au dedicat toată cariera înțelegerii funcționării virusurilor, infecțiilor și bolilor (precum Octavian Jurma sau Răzvan Cherecheș), îmi dau seama că ele nu mai au nicio șansă să treacă de ecranul transparent, dar foarte solid care desparte lumea științei, a cunoașterii raționale și argumentate, de lumea pseudo-științei, a părerilor și a falselor judecăți. Același ecran care desparte înțelegerea civică a dreptății, a libertății, a egalității, de manifestările egoiste, indiferente sau resemnate, ale celor pentru care cetățenia se reduce la dreptul de a face orice vrei, egal cu dreptul de a nu face nimic.
Aceste mesaje pur și simplu nu se mai aud, așa cum nu se mai aud nici îndemnurile la vaccinare, mobilizările politice sau mediatice. Și mai grav e faptul că nu mai știm la ce e permeabilă această uriașă masă de oameni și la ce nu: ce mesaje trec de filtrele lor și ce mesaje nu mai trec. Nu știm de ce uneori reacționează și de ce alteori, de cele mai multe ori, e muțenie, zero reacție, zero răspuns.
Pentru că manipulările și dezinformările practicate masiv și interesat de grupuri media ori de grupuri facebook nu doar că au deformat orice fel de justețe a ideilor, dar au și învelit mințile celor manipulați într-o folie impermeabilă astfel încât aceste idei strâmbe să nu poată fi îndreptate din afară în vreun fel. Nu e deci doar manipulare, e și izolare, distanțare și indiferență.
După cum la fel de grav mi se pare că oamenii politici (nu vorbesc de fanatici și extremiști) și oamenii de știință nu reușesc să spargă aceste ecrane și să formuleze argumentele corecte și convingătoare cu care să-i scoată pe oameni din deruta de cunoaștere și de valori în care se află.
Profesor universitar, fost diplomat, Ciprian Mihali este autorul Dicționarului subiectiv de cultură civică.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! Opinia ta contează.
Trimite-ne textul în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro. Mulțumim.
***
Pe Facbook au urmat multe comentarii. Am ales un răspuns al autorului și încă două comentarii care mi s-au părut că ajută la o mai bună înțelegere a ideilor.
Ciprian Mihali: Textul meu vine după mai multe zile în care am filtrat experiență unor întâlniri cu apropiați (prieteni, rude, foști colegi) care au decis să nu se vaccineze (sau nu încă). Am încercat să le înțeleg argumentele și printre ele am găsit foarte puține argumente ridicole, precum ridicolul exhibat public al celor care cred că unii nu se vaccineaza din teamă de 5G sau alte baliverne. Adică frontieră dintre vaccin și non-vaccin e de multe ori în altă parte decât acolo unde credem că este, la fel cum granița dintre știință și non-știință, valori democratice și pseudo-valori democratice trece prin alte locuri decât cele pe care ni le imaginăm noi. Cred că efortul nostru intelectual, științific, politic și civic ar trebui îndreptat în primul rând înspre corectă cartografiere a acestor granițe (sau ecrane, care ecraneaza, întrerup, dar și reflectă deformat). Când ne vom pune de acord asupra acestei geografii, ne va fi mai ușor să înlăturăm confuziile. Sincer, eu nu cred că alimentez confuzii, pentru că evit pe cât se poate să judec oamenii înainte de a le înțelege pozițiile (atunci când ai ce să înțelegi din pozițiile lor). Da, există studii contradictorii în știință, și știm cel puțin de la Karl Popper încoace că modul însuși de a fi al științei este falsificabilitatea, dar dacă ieșim în postări pe facebook vorbind despre falsificabilitatea științei riscăm să provocăm și mai multe blocaje. Nu putem avea pretenția de la un public larg, eterogen, să înțeleagă mecanismele intime ale cercetării științifice. Dar între specialiștii din științe și oamenii simpli trebuie să existe niște intermediari, printre care și noi, cei din științe umane (mai apropiați de oameni decât de laboratoare în acest lanț), capabili să reziste tentațiilor ideologice și să înfățișeze în chipul cel mai simplu modul de funcționare al științei, militând pentru încredere în ea, chiar și atunci când se “înșală”, adică atunci când își contrazice sau falsifică rezultate anterioare. Căci, știm prea bine, asta nu o anulează pentru a o înlocui cu gândiri non-științifice, anti-științifice, ci doar o întărește în dinamică ei. Ar fi deci multe de spus pe acest subiect, depinde cui ne adresăm: comunității de savanți sau unui public larg.
Comentariu Alexandru Cristian Hudisteanu: Aș dori să adaug o dimensiune discuției, anume aceea a lipsei de claritate în comunicare, a faptului că mai toate mesajele susțînând vaccinarea sau acele mesaje de informare vin pe fondul unei strategii de comunicare care pare mai degrabă centrată pe comunicarea de criză, decât pe cea de risc. Comunicare care să “spele față” și nu să informeze și să responsabilizeze receptorul. Simplist spus, efectul mesajelor e diferit complet, apare că sentimentul și starea de exceptionalitate sunt mai importante și nu informația transmisă. Nu cunoașterea și înțelegerea riscurilor sunt fundamentate în receptori, ci mai degrabă alerta, urgența cu care unele măsuri trebuie luate. La finalul zilei, oamenii nu înțeleg cu adevărat care-i treaba nici cu virusul, nici cu boala, nici cu măsurile, nici cu vaccinurile.
Comentariu Ileana Sandu: Din păcate, și pot spune asta prin prisma meseriei mele, noi nu suntem un popor care să se bazeze pe prevenție, ci acționăm pe stilul ” hei-rup” atunci când ne arde. Ne uităm cum crește numărul de cazuri și nu facem nimic. Previzionăm mii de cazuri în septembrie, când începe școala și stăm și ne uităm la TV ce aglomerat este la mare. Ne văităm că nu ne vaccinăm, dar nu arătăm medici din linia 1 care au în grijă pacienți. Îi punem la zid pe nevaccinați fără să le explicăm pe înțelesul lor consecințele bolii Covid. Noi ne uităm la buboi cum crește și ne vom minuna când se sparge! Credeam că anul 2020 ne-a învățat ceva, dar m-am înșelat!
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Bolile cu transmitere sexuală – o mare problemă în lipsa educației
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
