Dintr-o sursă sigură, la fel de sigură ca un laborator cu grad mare de securitate, ştim cu toţii că mâine va fi echinocţiul de primăvară, ziua este egală cu noaptea în orice punct de pe glob, soarele luminează în mod egal cele două emisfere, este începutul primăverii astronomice, ziua se măreşte, iar natura îşi dispută dreptul de a se afla în expansiune.
Este un punct de răscruce în care iarna va fi definitiv alungată, energiile telurice ce în această perioadă au stagnat, aflîndu-se într-o oarecare formă de conservare îşi vor face simţită creşterea insuflându-ne, tuturor, o stare de armonie, o stare benefică de transformare a tot ceea ce înseamnă viaţă, atât în sinele nostru cel mai profund, cât şi în exterior, în tot ceea ce există independent de voinţa sau fiinţa noastră.
Va trebui să lăsăm lenea deoparte, să alungăm orice nălucă a vreunui gând derizoriu, să ştergem orice dungi alburii de nesiguranţă ce se încăpăţânează să mai persiste în mintea noastră în care se află imprimată matricea unui destin implacabil, să izbutim a ieşi învingători din lupta cu noi înşine, ca după un dejun copios ce-şi cere starea de siestă, recurgând chiar la vestita «Dolce far niente», contemplând, pur şi simplu, frumuseţea clipei.
Dincolo de draperiile grele din catifea pe care le vom trage peste tot ceea ce înseamnă nelinişte, angoasă, intense frământări interioare, decapitarea visurilor doar pentru că, la un moment dat, ni se păreau irealizabile, vom lăsa să se insinueze, până la claritatea deplină, aroma de vanilie a împlinirilor, a dorului de vârsta inocenţei, a pătrunderii neaşteptate a unui sentiment de pace, linişte, de siguranţă nesfârşită şi iubire necondiţionată.
Mâine chiar, ar trebui să renaştem, căci despre asta este echinocţiul acesta, despre crearea unei realităţi conforme cu ceea ce am răsădit în ultima vreme, un nou început, o cale ce nu a fost bătătorită înainte, recunoaşterea propriilor merite , a propriilor valori, a unicităţii fiecăruia, a adevărului despre noi şi viaţa noastră. Să eliberăm limitările, să aşezăm noile posibilităţi acolo unde le este locul, ca într-un cartier general cu drepturi depline, să ne jucăm find serioşi în acelaşi timp, ştiind că pentru toate acestea energiile benefice vor fi cele care ne vor sprijini în demersurile ce urmează a fi făcute.
Un echinocţiu cu vanilie şi catifea să avem!
Guest post by Daniela Alistar
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Îi zici destin, o faci. Și apoi?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
