După mulţi ani în care subiectul m-a pasionat la maximum, după ce în ultima vreme am văzut mai multe documentare extrem de interesante pe această temă şi după o discuţie cu Mihnea, fiul meu cel mare, cred că pot să trag linie:
1. Existenţa vieţii altundeva în Univers şi existenţa altor fiinţe inteligente ţine de matematică. Mai exact de probabilitate şi combinatorică: atâta vreme cât numărul de elemente chimice şi particule elementare este finit, combinaţiile posibile sunt foarte multe, dar numărabile – or, universul fiind infinit, orice combinaţie, inclusiv cele care definesc viaţa şi inteligenţa, se repetă de un infinit de ori.
2. Din aceleaşi motive matematice, nu numai că trebuie să existe şi alte fiinţe inteligente, dar printre ele sunt unele identice cu noi.
3. Posibilitatea întâlnirii cu ele este, fireşte, o cu totul altă problemă şi, la scara cosmică, probabilitatea este foarte mică. Dar nu zero.
4. De vreme ce viaţa – am acceptat cu toţii asta, deocamdată, deşi e discutabil – nu poate apărea decât pe planete, iar cea mai apropiată dintre cele aflate în afara sistemului nostru solar şi asemănătoare Pământului se află la 600 de ani-lumină (Kepler-22b), se pune problema cum ar putea ajunge E.T. la noi. Răspunsurile se ştiu deja: viteze superluminice, găuri de vierme, curburi are continuumului spaţiu-timp, portaluri, universuri paralele, hipersalturi etc. Despre niciunul dintre acestea ştiinţa nu afirmă că este o aberaţie. În plus, fireşte, pot exista soluţii care nouă nici nu ne trec prin gând!
5. Anual, în lume există circa 3 milioane de semnalări de OZN-uri şi fenomene extraterestre. 95% se dovedesc a aparţine unor amatori de publicitate, năuci, nebuni, autori de farse sau sunt interpretări greşite ale unor întâmplări pământene. Dar 5% nu! Asta înseamnă 150.000 de cazuri fără explicaţii, de mărturii aparţinând unor oameni serioşi şi sănătoşi la cap, uneori comunităţi întregi, alteori specialişti în aeronautică sau astronautică, oameni care n-ar putea confunda un balon meteorologic cu o farfurie zburătoare, care au obişnuinţa sunetelor, semnalelor electrice şi imaginilor aeriene.
6. Explicaţia că, în aceste cazuri incontestabile, ar fi vorba despre experimente pământene secrete, nave şi avioane revoluţionare, aflate în teste, etc. nu stă în picioare dintr-un motiv foarte simplu. Se fac observări cu aparatură modernă (nu mai invocăm extratereştrii antici!) de peste o jumătate de secol; or, nu există nicio invenţie în istoria omenirii care să fi rămas secretă atât de mult timp! Şi de ce? De ce să construieşti o farfurie zburătoare, de pildă, dacă n-o foloseşti niciodată? Şi, aş adăuga, dacă nu-ţi dai voie niciodată să te lauzi cu ea şi s-o utilizezi ca atu tehnologic, dar şi psihologic, în relaţiile interstatale?
7. Scepticii mai ridică o problemă: dacă fiinţe extraterestre şi-ar da osteneala să vină de la sute de ani-lumină, de ce nu s-ar arăta în plină lumină, de vreme ce oricum tehnologia lor le pune într-o poziţie de totală superioritate faţă de noi? De ce ar apărea doar „pe şest” şi fără să lase urme aproape deloc?
Există cel puţin două răspunsuri plauzibile. Primul l-a oferit Ovid S. Crohmălniceanu într-o povestire SF plină de umor: pentru că nu-i interesăm. E dureros pentru orgoliul nostru, dar foarte posibil. Nu au nimic de aflat de la noi, nu vor să ne-mprietenim, nu doresc să ne împărtăşească nimic, n-au nevoie de resursele noastre, nu umblă să ne invadeze. Aşa cum sugerează şi fraţii Strugaţki în celebrul „Picnic la marginea drumului”, care a dat cinematografiei capodopera „Călăuza”, extratereştrii ar ajunge aici, pe fugă, doar în drum spre alte orizonturi mult mai interesante pentru ei.
Al doilea răspuns: de frică. O tehnologie superioară în domeniul călătoriilor nu înseamnă automat o poziţie de forţă din toate punctele de vedere. De exemplu, se pot teme de contaminarea biologică. Şi pe bună dreptate! A existat, acum nu mulţi ani, un trib din jungla amazoniană care a fost decimat în urma contactului cu o expediţie ştiinţifică: bieţii oameni au murit ucişi de microbi banali pentru noi, dar pentru care, neîntâlnindu-i vreodată, sistemul lor imunitar nu dezvoltase nicio armă!
8. Care sunt şansele ca navele noastre – cu sau fără echipaj – să ajungă la o altă civilizaţie? Cu actuala tehnologie, aparent nule. Până la Kepler-22b avem de mers 22 de milioane de ani… Dar…
9. …Întâlnirea ar putea avea loc mult mai repede, pe drum. Mai ales dacă se va dovedi că viaţa poate să apară şi să se dezvolte şi în alte medii decât cele planetare. De pildă, pe o cometă. Sau pe un asteroid.
10. În fine, în toate cazurile, s-ar putea să fie nevoie să reconsiderăm atât definiţia vieţii, cât şi perspectiva noastră asupra a cum ne putem aştepta să arate o fiinţă inteligentă. Şi în această privinţă literatura SF a încercat de mult să ne pregătească: în „Solaris”, Stanislaw Lem anticipează că E.T. ar putea fi o planetă. Sau – putem să ne imaginăm şi noi, nu? – o stâncă, un fluid, un nor cosmic, un câmp electromagnetic… Plus deja clasicele insecte, caracatiţe, monştri care-ţi cresc pe dinăuntru, omuleţi verzi (ecologişti?) şi aşa mai departe.
Cum ne-o fi norocul…
Citiţi şi
Ce sunt legile atracției și cum funcționează ele pentru tine
Din doi ca tine aş scoate unul bun. Poate ăla stă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
