„Vai, da’ cum semeni cu sora ta” îmi spunea o prietenă în timp ce se uita la nişte poze de la nunta mea. „Dragă, nu este sora mea, ci mama mea”, i-am zis eu zâmbind. În secunda următoare am văzut cum a rămas mască. Da, eu când ies cu mama pe stradă pare că aş ieşi cu sora mea. Mama mea m-a făcut pe mine la 22 de ani pentru că m-a vrut. Tata avea 28 atunci, erau tineri şi frumoşi, iar eu am fost copilul ăla mult dorit şi aşteptat vreo trei ani aşa.
Mama mea a fost o femeie frumoasă de când a luat-o tata. O femeie potrivit de înaltă, cu ochii mari negri, cu părul negru, lung şi creţ şi cu nişte mâini de aur.
O femeie frumoasă care acum are aproape cincizeci de ani şi mi se pare mai frumoasă. Are o frumuseţe şi o strălucire aparte, un acel ceva pe care nu l-am văzut la multe femei. De fiecare dată când ies cu mama în oraş, e drept, spui că ies cu sora mea mai mare: mereu pe tocuri, în fustă, machiată, aranjată şi cu manichiura perfectă şi mereu are cuvintele la ea.
„Auzi dragă, da’ conflicte ai avut cu mama ta?” Da, de gândire şi de generaţie. Pe cât este de frumoasă, pe atât este de deşteaptă şi şcolită mama mea. O avea ea aproape cincizeci de ani, dar nu o prea poţi păcăli. Îi merge mintea, se prinde din orice şi este una dintre mamele acelea deschise cam la orice, doar să-i spui. Conflicte au fost, că sunt eu mai rebelă, că dacă eram mai calmă nu ar mai fi fost…
„Mama mea este un model de pus în manualele de bune maniere şi civilizaţie, dacă acea materie s-ar introduce în curricula şcolară”, i-am zis eu prietenei mele. „De ce spui aşa”, mă întreabă prietena mea mirată. Spun aşa pentru că de la mama am învăţat cât de important este să te îngrijeşti tu, ca femeie: o ojă pe unghii, o mască pe faţă, un pantof cu toc, o geantă care îţi place. Tot de la mama am învăţat că atunci când iubeşti un bărbat o faci până la capăt. Treizeci de ani de căsnicie este o viaţă de om… iar ultimii treizeci de ani de viaţă ai mamei mele au fost lângă tata… şi acum i se citeşte dragostea necondiţionată în ochi.
Şi, da pentru cei care cred că ies cu sora mea pe stradă, de fapt, ies cu mama pe stradă.
Şi eu sunt mamă tânără. Când fiica mea şi-a făcut apariţia în viaţa mea nu aveam 22, ci 24 de ani şi seamănă leit cu mine când eram mică. Peste douăzeci de ani o să ies şi eu cu fiica mea pe stradă, aşa cum iese mama cu mine.
Iar peste douăzeci de ani… mama mea va fi aşa cum bunica mea (mama ei) este atunci iese cu mama şi cu mine pe stradă: o bunică frumoasă, cu o fată frumoasă şi la cincizeci de ani şi cu o nepoată superbă de douăzeci şi ceva.
Ăsta e avantajul copilului făcut la douăzeci de ani ai mamei: zice lumea că ieşi cu sora ta nu cu mama ta!
Guest post by Ella-Maria Marin
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
