Anii splendidei maturităţi sunt pentru femei, dincolo de pragurile psihologice pe care le presupun, anii celor mai bogate responsabilitaţi. Bogate în importanţă, bogate în satisfacţii.
Mamă de ceva timp, dar întotdeauna fiică şi, cu puţin noroc, nepoată a unor bunici încă prezenţi, femeia devine după 30 de ani punctul de referinţă al familiei. Cumva, timpul ei pare mai generos, ea nu numai că ştie, dar şi poate să fie oricând acolo pentru copiii ei, pentru partenerul de viaţă (sau să-i joace şi rolul dacă acesta lipseşte momentan sau pentru o perioadă mai lungă), dar şi pentru bătrânii familiei. Pentru cei datorită cărora ea este azi această minuantă fiinţă. Ea sau oricare alt membru al familiei. Căci nu este nevoie să existe o legătură directă de sânge între ea şi bătrânii familiei pentru a le deveni ghid în timpul care le-a mai rămas. Iar la vârsta pensionării, indiferent că e vorba de primii ani sau de primii douăzeci de ani J, părinţii şi bunicii sunt cei mai vulnerabili. Sănătatea lor psihică, dar şi cea fizică, se găseşte într-un echilibru delicat, dublat de un bun simţ exagerat cu care majoritatea dintre ei îşi îmbracă vremea celei de-a treia vârste.
Elliott Erwitt – Peace & Love
Vor spune mereu că sunt bine.
– Mamă, ce-i cu iritaţia asta?
Intuiţia de fiică şi de mamă, la rândul ei, va ţipa ori de câte ori răspunsul, în general sub forma unui „sunt bine, nu-i nimic… o să treacă”, etichetează o suferinţă. Adevărul este că orice simptom este acum agravat de vârstă. Iar dacă grija lor mare este, în primul rând, bugetul familiei (asupra căruia uneori bătrânii cred că apasă ca o povară – Doamne, ce idee nedreaptă!), atunci cu atât mai mult ar trebui să accepte că orice posibilă problemă de sănătate, cu cât este mai devreme investigată, cu atât va presupune costuri mai mici. Pentru că grija pe care s-au obişnuit s-o poarte urmaşilor nu se răsfrânge şi asupra lor înşişi, acum că şi aşa mai au puţin de trăit, deci oricum, nu mai contează, ei nemaifiind de mult timp, în propriii ochi, pe primul loc.
De aceea uneori nu e uşor să înţeleagă că o iritaţie (chiar dacă pare inofensivă şi tendinţa e să fie ignorată), un papilom sau nişte negi şi orice altă problemă de piele pe care ar putea-o avea pot fi tratate cu atât mai bine şi mai repede cu cât vizita la medicul dermatolog nu este amânată şi că „bubiţa” inofensivă de azi, în câţiva ani poate necesita intervenţii deloc simple…
Inclusiv „banalele” aluniţe cu forme neregulate, petele roşii, mai ales dacă se descuamează, pot ascunde semnale de alarmă şi în cazul persoanelor mai tinere. Iar urmările ignorării acestora pot fi, nu de puţine ori, dezastruoase, ajungându-se până la disgnostice care se referă la diferite stadii ale cancerului de piele.
– Tată, cum te simţi?
– Verde ca bradul!
Simţul umorului nu îmbătrâneşte.
La rândul ei, cu zâmbetul pe buze, le va aduce aminte dragilor ei bătrâni că dacă tot a venit vorba de verde, în fiecare zi de miercuri, la Leventer Center este „Green Day”, când, în baza talonului de pensie, prețul consultației va fi redus cu 50%.
Mai multe informații, aici.
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
