E greu să fii bărbat între două femei fără să fi cerut asta

4 December 2017

După ce a citit E mai bună o iubire adevărată neconsumată și dureroasă sau o minciună frumoasă? , un cititor care a dorit să rămână anonim, și îl înțelegem, ne-a întrebat “dar la el nu s-a gândit nimeni, ce crede, cum se simte?” și s-a oferit să dea un răspuns. 

E greu, foarte greu, să fii bărbat între două femei, mai ales când ajungi să fii între ele fără să ceri asta. Viața și faptul că suntem oameni ne deschid și ne închid ochii în multe situații. Te căsătorești, crezând că ți-ai găsit jumătatea și din punctul tău de vedere e normal să faci tot ce ține de tine pentru a o face fericită. La un moment dat, se obișnuiește și acest lucru devine o rutină și ea uită să își facă soțul fericit sau, mai bine zis, să se simtă și el puțin băgat în seamă și apreciat. El primește semnale din toate părțile că nu e un echilibru între ce oferă și ce primește, dar orbit de dragoste refuză să deschidă ochii.

trio

Însă, oricât de mult refuză să vadă realitatea pe care aproape toți din jur o văd, deschide ochii și vede… vede că e gol pe dinăuntru. Golul din suflet se adâncește pe zi ce trece și lupta pe care o duce pentru a dialoga și a face lucrurile să fie ca la început, lupta cu propriile sentimente care au amorțit aproape de tot, lupta pentru o viață normală la urma urmei este pierdută tot mai des.

În tot acest timp, nu vede și nu îl interesează alte femei. El își are jumătatea și punct. Dar se pare că uneori jumătatea o cunoști mult mai târziu după ce căsătoria s-a dovedit a fi un eșec, după ce lupți să salvezi căsnicia și renunți a mai spera că vei putea să mai fii fericit în aceea căsnicie, dar o faci de dragul copilului.

Și după, cum ziceam, apare adevărata jumătate care își dorește ceea ce tu oferi altcuiva fără a primi nimic în schimb. Jumătatea care, la fel ca tine, oferă acasă tot ceea ce tu îți dorești și, la fel, fără a primi nimic în schimb. Două jumătăți amăgite care își plâng una alteia suferințele vor dori să devină un întreg, un întreg în care fiecare oferă totul fără a aștepta nimic în schimb.

Nu e o decizie simplă pentru niciunul, fiecare e căsătorit și fiecare are un copil care nu merită să fie pus în situații grele… Vom vedea însă ce ne va oferi viitorul.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Îi zici destin, o faci. Și apoi?

Vertij de primăvară

Cine sunt eu să judec?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Ileana / 4 December 2017 17:33

    Atât de puțin vă iubiți pe voi înșivă, oameni triști! Ce vă învățați propriii copii? Că e bine să îți sacrifici eu-ul interior de dragul lor? Astfel de lecții bolnave le predați copiilor voștri? Mimați iubirea de dragul lor? Le-ar fi mai bine cu doi părinți sănătoși și fericiți separat, decât cu părinții împreună, dar morți pe interior, care le pun în cârcă, fără ca ei să fi cerut asta, povara lui “m-am sacrificat pentru binele tău”. Astfel de clivaje se vor răsfrânge într-o zi asupra psihicului și sănătății emoționale a celor mici pe care voi, paradoxal, vreți să-i țineți fericiți printr-un mecanism de anulare de sine…
    Sau asta e cumva doar o scuză pentru lașitatea în a-ți asuma, pe față, propriile alegeri?

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro