– continuare de la De ce tace?? –
Se apropie week-endul. La serviciu am fost pe model robot la cheie. Nu îmi plac zilele de rutină, hârțogăraie, dosare și evidențe. Dar și asta face parte din fișa postului meu, e micul meu compromis pentru a face în restul timpului ceea ce iubesc.
Am ieșit în parc (Humber Trial) cu intenția să mă plimb. Zăpada întărită, multă și scârțâită a făcut foarte greoaie deplasarea, așa că rezultatul a fost un workout excelent. Am transpirat și obosit ca după o oră bună de sală.
Mi-a scris și Ella.
”Îmi cer mii de scuze…
Aseară am ajuns târziu. M-am văzut cu Payam și a fost… aproximativ ok. Nu mă simt tocmai confortabil în prezența lui, asta e realitatea, dar emoțiile nu mi-au mai anulat inteligența (ca duminică), așa că… sunt pe drumul cel bun. Ceva mă tulbură, nu știu ce. Poate mă maturizez și observ că mai sunt și alți bărbați pe pământ? Glumesc.
Pentru el, cred că a fost o revelație să descopere că pot să articulez și să mă exprim în propoziții. Duminică, în ciuda eforturilor lui Doru am fost cu greu… monosilabică.
Am aflat că provine dintr-o familie mixtă, mama franțuzoaică, tatăl iranian. Ai observat că, de obicei, copiii proveniți din încrucișarea a două rase sunt deosebit de frumoși? Amintește-ți de fetița Elizei, ea nigeriană, el german.
Am văzut împreună câteva case. Mi-a demonstrat că este extrem de bine informat. În afară de studiile de Real Estate, e licențiat și ca inginer, așa că are ochiul format la detaliile ascunse, pe care make-up-ul unei case pregătite spre vânzare le poate ascunde unui ochi neavizat. Face observații pertinente… cu alte cuvinte, am ajuns la concluzia lui Doru: e bine că am început să lucrăm cu el. Când ne-am despărțit, mi-a strâns mâna și mi-a zâmbit. Are dinții foarte albi și buze cărnoase, iar verdele incredibil al ochilor s-a înseninat a primăvară. Nu știu ce mi-a spus, că am plecat repede, înainte să mă topesc în gâscă, cum am făcut data trecută. Am fost mulțumită de mine, ca și cum aș fi anihilat un dușman.
Am avut apoi programare la coafor. Mi-am schimbat total look-ul. Am devenit din nou blondă, doar că de data asta am ales un blond cenușiu. Ți-am atașat o poză să vezi ce-a ieșit. Acasă mă așteptam să-mi dau soțul pe spate, dar… nimic. N-a observat. Nu pot să cred! Bărbații ăștia! Ca să o dreagă mi-a spus că sunt frumoasă oricum, că pentru el blondă, ori brunetă e tot una. Adică, eu să mă simt bine în pielea mea. Ok!!!
Duminică trebuie să vedem alte case, dar de data asta va fi și Doru, așa că voi fi mai relaxată.
Cred că am depășit acest mic crush. Ce zici?
Am început să merg de săptămâna aceasta la hot yoga. E… fantastic.
XOXO
Ella”
Se pare că furtuna a trecut. E iarăși soare în Paradis. Totuși, ceva în tonul e-mailului nu m-a convins. Nu pot să definesc de unde sentimentul meu ciudat.
Pe Em o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
