Vorbesc cu Irma la telefon; e în aeroport, pleacă pentru câteva zile în Anglia la fata ei. Îmi povestește de taică-său, un domn vioi de 93 de ani, care de șapte ani locuiește într-o casă de bătrâni. Mi-l amintesc când mergeam cu Irma în vizită la părinții ei. Un domn micuț, fizic uscat, ochi jucăuși și un zâmbet mereu afișat, la fel ca Irma. M-a impresionat cultura omului care trecea de la filozofie și literatură la științele exacte. Casa, o bibliotecă. Mi-a venit în minte fiu-meu când zicea „mama, ăsta nu e orez cu pește, e pește cu orez, că tu ai inversat proporțiile”. Așa era și casa lui, mai mult bibliotecă decât casă. Până și în baie avea o bibliotecă plină ochi de cărți.
Nu a fost o decizie deloc ușoară, din partea Irmei, a surorii și a mamei lor, să-l ducă la casa de bătrâni, dar demența senilă a omului era tot mai îngrijorătoare de la o zi la alta. Avea momente când nu-și mai recunoștea soția, sau o învinovățea că vrea să-l dea afară din casă, să-l otrăvească, să-l lase fără cărți și fără bani. Nimic adevărat din toate acestea, dar boala îl schimbase foarte mult. După câteva luni dezastruoase la casă de bătrâni, când a încercat de mai multe ori să fugă, s-a liniștit ca prin farmec. Misterul? Se îndrăgostise, își făcuse o prietenă. Doamna, tot demență senilă. Când s-a dus Irma cu maică-sa la el, l-au găsit plimbându-se de mână cu doamna prin grădina casei de bătrâni. Le-a zâmbit și, cu un aer mai inocent decât al unui copil, le-a prezentat-o pe prietena lui. Nevasta-să s-a emoționat. O emoție vecină cu șocul, când și-a văzut soțul, după 65 de ani de căsătorie, plimbându-se cu alta de mână. Senili amândoi, dar fericiți și îndrăgostiți.
Și-mi povestește Irma acum, în timp ce așteaptă avionul, că taică-său și prietena lui au încercat să fugă de la casa de bătrâni în noaptea de revelion. Au profitat de zarva creată pentru pregătirea sărbătorii, din partea personalului, și au tulit-o frumușel, îmbrăcați în haine festive. Noroc că la stația de tramvai, i-a văzut o infirmieră care-i avea în grijă și care tocmai plecase spre casă. I-a întrebat unde se duc și ei, senini, „la teatru și apoi să dansăm, într-o sală de dans”. 93 și 89 de ani. Mie mi s-a părut atât de romantică fuga lor, că m-am gândit la ea câteva zile. E atâta viață în bătrânii din ziua de azi, că mulți tineri ar trebui să ia exemplu.
Soacra prietenei mele Ada (va mai amintiți de Ada?), 95 de ani, refuză o femeie care să stea cu ea, să-i aibă grijă de casă, să-i facă cumpărăturile, să-i gătească. Au încercat, Ada și soțul ei, de mai multe ori, să-i găsească o colaboratoare domestică care să stea cu ea, dar nicio tentativă nu a avut succes. După câteva săptămâni, le dădea afară din casă. „Vreau să fiu independentă”, asta era replica ei. Stă toată ziua în casă, ascultă operă și operetă și cântă cu vocea ei subțire și obosită. Astă vară a găsit-o portarul de la bloc în grădină, în cămașă de noapte și părul lung despletit peste umerii firavi. Când a întrebat-o Ada unde voia să se ducă în cămașă, i-a răspuns „nicăieri, dar dacă tontul ăla de Tullio, de la etajul trei, n-a vrut să vină pentru un ceai, m-am gândit să-l provoc”. Tullio e un distins domn de 92 de ani.
În toamnă, îmi povestea vecina că fiica-sa s-a înscris la „Academia delle Belle Arti”, din Milano. Una dintre „colegele” ei are 83 de ani. Pasionată de artă, urmărește cu mult interes lecțiile de nud artistic.
Îmi povestește fiu-meu, că la cursurile de algebră de la facultatea de matematică, vine un domn de 75 de ani, se așază în prima bancă și urmărește cu interes explicațiile profesorului. Totul în engleză, profesorul fiind american.
Oameni care își trăiesc viața cu pasiune, încântare, încredere, curiozitate, dorințe, care nu renunță să-și dăruiască bucurii și plăceri. Au vârsta când au totul de câștigat și nimic de pierdut. Fie ea iubire, cunoaștere, experiență, aventură.
Spunea C.S.Lewis „Nu ești niciodată prea bătrân ca să nu-ți pui un alt obiectiv, ca să nu visezi un nou vis.”
Pe Marietta o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
