Zac în pat, cu ochii închiși. Mezinul îmi dă târcoale, neobișnuit să mă vadă în plină zi întinsă în pat. Încearcă să mă înveselească, reluând jocul lui preferat:
– …mami, te căsătorești cu mine?
Dar nu am putere să-i răspund cum se așteaptă. Murmur doar pierdută:
– … am o durere de cap, de nu știu…
Nu știu nici ce zic, de fapt.
– Ce e durerea de cap? mă întreabă vesel.
– Ce să fie… o piedică în căsătorie, mai am puterea să glumesc tâmp.
Dar la cum mă simt, deja realitatea e o noțiune relativă.
Am uneori aceste accese puternice de durere de cap și, deși am încercat multe remedii și sfaturi ale medicilor, tot nu am reușit să scap mereu de ele. Uneori fac abuz de analgezice, alteori, mă încăpățânez să nu iau nimic și atunci e și mai rău.
Copilul pleacă în fugă de lângă mine și se întoarce cu mâinile și mânecile ude.
– De ce… îl întreb amețită, fără să-mi duc gândul mai departe.
– Compresă! zice el, cum am văzut la bunica. Dacă îți pun mâinile reci pe frunte, ești ca nouă, așa zice bunica. Dar eu nu vreau o mamă nouă, eu tot pe tine te vreau!
Dragul de el… grija lui inocentă mă impresionează, însă durerea e mai puternică. Pulsează vitejește și nici nu știu să o localizez foarte bine.
– Și mai zice bunica că dacă ai „aioie” te faci bine imediat.
– Ce să am…?
– Mami, dacă te doare capul nu înseamnă că nu mai știi nimic. E ca o poțiune magică verde, o pui pe cap sau o înghiți, ceva, și gata, îți trece!
Treptat, în capul meu cu sinapsele inflamate, începe să se facă lumină. Atent, copilului nu-i scapă nimic din ce vorbim noi (pe principiul „nu-i așa că părinții nu greșesc niciodată?”), așa că sigur că se referă la aloe vera gel de la Secom, tratamentul bunicii. Dar nu pentru dureri de cap. Deși nu ar fi o idee rea să văd ce oferă Secom și pentru astfel de afecțiuni.
Între timp, „compresele” – mânuțele și mânecile umede și reci sunt ca un balsam pe fruntea mea tensionată. Copilul începe să-mi împungă tâmplele cu pumnii – și asta îmi sporește durerea cu un ton în plus.
– Masaj, zice el fericit.
Îi mulțumesc cu jumătate de gură, îmi adun puterile, merg și mă spăl din abundență cu apă rece pe față și, vinovată, înghit fără ca el să mă vadă, un analgezic, cu promisiunea că este ultimul.
Mă vede peste 20 de minute înviorată și e mândru că „tratamentul” lui a funcționat, astfel, concluzionează, mai mult pentru sine:
– Mă pricep, trebuie să mă fac doctor când voi fi mare…
Iar eu mă gândesc că nu e bine ce fac. Durerea de cap nu e doar un pretext ca să nu facem sex. 🙂 Ar trebui să merg la un doctor acum, nu să-l aștept pe fiu-meu să crească. Pentru că tocmai ce-am citit niște studii care arată că noi, femeile, avem o anduranță mai mare la durere, că nu prea ne ducem la doctor și că, atunci când chiar o facem, nu prea suntem luate în serios. Adică nu la fel de serios cum sunt tratați bărbații care se plâng de vreo durere. Nu suntem ipohondre, domnilor doctori, și am dori egalitate de… atenție când chiar venim la un consult.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Tot ce ar trebui să știi atunci când te confrunți cu o hernie de disc
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
