După Samantha, cine mai îndrăzneşte să se declare frumoasă?

9 April 2012

Englezoaica Samantha Brick, 41 de ani, a stârnit de curând o adevărată furtună pe internet după ce s-a plâns într-un articol publicat pe site-ul Daily Mail, că frumusețea i-a pus mereu bețe în roate la muncă și că femeile o urăsc pentru că este… superbă. 

Trebuie să recunosc că prima reacție când am citit a fost să mă asigur că nu este 1 aprilie. De gândit mi-au dat primele paragrafe, și nu din cauza ideii principale, care poate să aibă un sâmbure de adevăr, ci din cauza felului în care începe relatarea: Samantha povestește cum bărbații se calcă în picioare să-i plătească taxiul și cum, în avion, primește sticle de șampanie de la pilot (?). Huh indeed.

Acum, deh, am mai mers și noi cu avionul și nu s-a întâmplat asta. Noi, ca noi, dar se urcă vedete în avion și nu sar însoțitoarele de zbor cu șampania, dar hai să zicem că Samantha are un magnetism pe care restul muritorilor nu-l au. Al meu propriu și personal mă face cel mult să fiu ajutată când târăsc nişte bagaje uriaşe pe scări. Revenind la articol, există două explicații: ori e pe bune și Samantha chiar nu și-a dat seama de urmări, ori a fost o excelentă strategie de a atrage atenția publicului și de a vâna comentarii, metodă care a funcționat perfect, având în vedere că internetul încă vuiește.

Mulți sunt surprinși (și nu înțeleg de ce) de ura stârnită de articol. Când te ascunzi în spatele unui nickname, poți să spui tot ce-ți trece prin cap fără să te mai preocupe limitele decenței, lucru înțeles foarte bine de miile de oameni care au comentat vrute și nevrute pe seama autoarei articolului. Majoritatea criticilor, ca să nu spunem a atacatorilor, spun că Samantha este încrezută, mincinoasă și nu suficient de drăguță încât să aibă justificare pentru ceea ce scrie.

Dar, mă întreb, cine este suficient de? Există vreo persoană care să poată să declare sus și tare că se simte frumoasă fără să primească același răspuns din partea celorlalţi? Cred că orice femeie s-ar lovi de aceeași reacție furioasă: cum îndrăznește?!

Este clar deci că Brick, prin tonul ei, poate, exagerat, a încălcat un tabu. Oamenii au fost  dintotdeauna preocupaţi de frumusețe, dar parcă niciodată ca acum nu s-a pus un accent mai mare pe aspectul fizic. De peste tot suntem asaltaţi cu noile standarde de frumusețe reprezentate de modele care nu sunt numai frumoase, ci și foarte tinere, foarte bine machiate și îmbrăcate, fotografiate din unghiurile cele mai avantajoase și apoi retușate pentru a îndepărta orice imperfecțiune microscopică.

Şi uite-aşa, normalul a “evoluat” odată cu standardele de frumusețe ce se mută continuu tot mai sus. Cu numai câteva decenii în urmă, femeile erau considerate cochete doar dacă purtau tocuri, se dădeau cu rimel și se rujau. Acum, normal este ca o femeie să facă toate acestea, plus epilare, pensare, extensii de păr, peeling-uri faciale, machiaj semi-permanent, bronzare artificială, albire a dinților și chiar operații estetice. Potrivit unui studiu desfășurat recent în cadrul unei universități din Marea Britanie, 46% dintre femei au recunoscut că au fost ridiculizate din cauza imaginii lor și 39% au spus că și-ar face operații estetice dacă și-ar permite. A văzut cineva vreo reacție pe Twitter în legătură cu asta? Normal că nu!

Totul pare să inducă şi să întreţină sentimentul de jenă pentru felul în care arătăm, doar suntem atât de departe de acest ideal de frumuseţe, nu? Dacă chiar și vedetele foarte atrăgătoare se simt datoare să spună cât de mult își urăsc corpul și ce ar mai schimba la înfățișarea lor (the self-dislike is the new vanity!), noi, celelalte ce să mai spunem? Într-o lume în care Michelle Pfeiffer se plânge că nu are picioarele destul de lungi, cum îndrăznește Samantha Brick să spună că este frumoasă?! Obiceiul de a reduce impactul unui compliment de genul “îmi place rochia ta” cu auto-depreciativul “vai, merci, dar cred că mă face să par grasă” ilustrează perfect cât de dresate şi temătoare am devenit  să nu cumva să părem prea pline de noi. Un răspuns de genul “da, știu că arăt bine”, din partea unei femei care nu arată ca cea de pe coperta Vogue ar fi un adevărat afront!

Morala dureroasă este următoarea: dacă ai impresia că ești o frumusețe și ai încredere în tine, precum Samantha, ești o ciudățenie și meriți ca întreaga lume să sară cu gura pe tine. Dacă ai impresia că ești urâtă și că nu ți-ar strica o operație estetică, felicitări, societatea te consideră normală!



Citiţi şi

De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!

Cele mai atrăgătoare femei

Să lăsăm femeile frumoase bărbaților fără imaginație

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Cezara / 10 April 2012 11:46

    Georgiana, imi place articolul pentru ca deschide vreo 3 piste de pe care sa vorbim ( oare e un subiect epuizabil?) despre frumusete In primul rand mie imi miroase de la o posta a auto-reclama. Uite, acum eu aflat de o anume Samantha Brick, despre care nu stiam nimic inainte, deci punct ochit-punct lovit.

    In al 2lea rand, cred ca ceea ce spune ea e valabil; cum ca frumusetea ar fi o sabie cu 2 taisuri si mai multe ascunzisuri 🙂 desi eu as spune ca mai important decat fizicul aspectuos e carisma, dar asa e o alta discutie. OK- orice femeie draguta, cocheta, stilata sau cum vrem sa zicem ca sa sune “politically correct’ si sa evitam superlativul “frumoasa” stie deja ca atunci cand esti si te SIMTI atragatoare, asta deschide usi dar iti si aduce un car de invidie si rautati (feminine) gratuite. It goes with the territory, nu? Si da, exista o retorica a auto-deprecierii, chiar ar fi interesant de mers pe urmele ei ca sa vedem sursa, insa e clar ca noi femeile suntem mult mai auto-critice cu noi-însene decat e cazul, si asta ne aduce mai degraba dezavantaje.Unul ar fi ca din pricina unui detaliu minor cum ar fi ‘nu-mi sta parul/ nu mergea geanta asta la ce port azi..” So wrong! Si uitam sa ne bucuram cu adevarat de noi si sa ne simtim bine in pielea noastra.

    Reply
  2. Belle d”Imagination / 10 April 2012 8:45

    Self dislike?
    Ma soeur, glumeşti! Şi nu mai e 1 aprilie!

    Se poartă ura intensă de sine. Altminteri nu-mi pot explica de ce o femeie normală la cap s-ar băga sub bisturiu să corecteze nişte lucruri ce nu au nevoie de retuşuri. (sâni, gambe, fund etc.)
    Da, albirea dintilor e utila si la indemâna oricui. Implanturile dentare cred că sunt pe ultimul loc al implanturilor. Cu toate astea ar fi cele mai importante.
    Epilarea e iar ok. Părul în exces e greţos indiferent de sex. Dar de ce pentru bărbaţi se admite lama de ras şi pentru femei sunt obligatorii proceduri care mai de care mai dureroase?

    Reply
  3. Mioara / 9 April 2012 19:58

    Excelent!

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro