A trebuit să mă opresc, căci nu te puteam înÈ›elege. ÃŽn discuÈ›iile noastre virtuale îmi tot spuneai că eÈ™ti îndrăgostit, că aÈ™a ceva, ca mine, cauÈ›i dintotdeauna. Că, deÈ™i ai văzut doar câteva poze È™i am schimbat câteva păreri, eu sunt tot ce vrei. Mă rugai să-mi părăsesc soÈ›ul, promițând că È™i tu îți părăseÈ™ti consoarta pentru a putea fi împreună. Te-am crezut sau poate doar m-am jucat, hrănindu-mi orgoliul îmbătrânit… nici eu nu È™tiu. M-am lăsat îmbrobodită È™i mi-am permis să vibrez cu gândul la tine, la cel creat în capul meu, oarecum fără legătură cu tine real. A fost plăcut să tresar la fiecare zgomot al telefonului în speranÈ›a că eÈ™ti tu, să mă ascund prin debarale ca să-È›i trimit poze lascive, dar a fost plăcut È™i să mă uit în ochii lui È™i să realizez că îmi iubesc soÈ›ul mai mult decât pe mine È™i că nu l-aÈ™ părăsi vreodată.
Nu È›i-am zis È›ie asta… tu erai o fantezie, care după 20 de ani de căsătorie a venit ca o gură de aer, ca o adiere caldă de vară după o iarnă lungă. Am savurat fiecare moment È™i deÈ™i nu credeam că îmi va plăcea vreodată sexul virtual, cu tine a fost nemaipomenit. M-ai atins, iubite, în feluri în care nu a făcut-o nimeni niciodată, iar corpul meu a fost exploatat de tine cum nici nu cred că È›i-ai putut imagina.
Dar după o lungă perioadă de vorbit È™i iubit online s-a stârnit o curiozitate, mintea noastră bolnavă nu ne poate lăsa să savurăm la nesfârÈ™it… de mici ne plictisim de jucării È™i ele devin obiecte de decor, îngheÈ›ata aia după care mureai, după o anumită cantitate devine prea rece, iar viaÈ›a caută să devină monotonă… aÈ™a că am vrut să te cunosc. Nimic altceva, tot îmi iubesc soÈ›ul È™i tot nu l-aÈ™ părăsi, dar am vrut sa asociez ceva mai mult fanteziei mele, care deja mă obosea cu bâzâitul telefonului È™i editarea pozelor. Am vrut să… nici eu nu È™tiu exact de ce am vrut, dar am vrut să te văd, să te pipăi, să È™tiu că eÈ™ti real.
Anita Ekberg, Roma, 1956 © Peter Basch
Și atunci ai dat pe afară, nu poÈ›i azi, nu puteai nici mâine, iar ieri ai fost ocupat, dar nu poÈ›i trăi fără mine. Ok, apoi ai fost plecat È™i ai dispărut, nu puteai scrie căci te pândea consoarta, doar puteai citi, căci te È›inea doar de mâini. Am trecut peste sau pur È™i simplu nu mi-a păsat, nu È™tiu exact. Dar apoi am plecat eu… È™i totul s-a sfârÈ™it. Ai înÈ›eles deÈ™i n-am zis nimic, te-ai frustrat È™i ai suferit… È™i mi-ai închis chatul în nas, ca apoi, după câteva zile, să mă întrebi ce fac, ca È™i cum nimic nu s-a întâmplat.
Azi îți zic că acest joc virtual m-a plictisit, că vreau să mă opresc, deÈ™i aÈ™ vrea să te văd, poate doar din curiozitate sau nu È™tiu, dar tu… tu zici că vrei, că eÈ™ti îndrăgostit, dar nu se poate azi. Ei bine, dragule, mâine voi dispărea, mă întorc la căsnicia mea veche, mai proaspătă È™i doritoare ca niciodată. Tu, dragule, nu È™tiu la ce te întorci, n-am cerut detalii niciodată, dar îți mulÈ›umesc!
Guest post by Anonimă
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Portret de țară în pragul tulburelului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
