Din păcate, după ce trec toate, și isteria, și ipocrizia, și dramele exhibate pe rețele sociale, problemele adevărate rămân tot acolo unde erau și înainte.
S-a vorbit recent (s-a monologat mai mult, că dialogul n-a fost îngăduit) în spațiul public despre necazul cu hărțuirea sexuală la om.
Și-au pierdut credibilitatea și locurile de muncă niște cetățeni, unii foarte bogați (unii chiar și talentați), tocmai prin America, pe la Hollywood. Hip-hip, ura. Mai departe, însă? Se răsucește tovarășul Lenin în cripta lui din Piața Roșie, căci tot nu se știe ce e de făcut?
Hărțuirea sexuală la om, când nu e o vânătoare de vrăjitoare, e la fel de prezentă și acum, după ce a trecut valul me-too-urilor. Credeți că s-au emoționat hărțuitorii și hărțuitoarele și s-au retras în peșterile primordiale? Că nu s-au retras.
O problemă atât de gravă și de veche, eternă și universală, nu trece peste noapte, oricât de vocal te-ai trezi pe pereții virtuali. Sunt atât de multe nuanțe în joc, încât e regretabil să târâm totul într-o singură găleată și să ne spălăm pe cap cu ea trei zile, după care să… Să ce?
Din păcate, orice chestiune în societate nu dispare dacă vorbești despre ea, nici măcar așezat pe canapeaua publică. Această psihoterapie în grup, în care grupul e ditamai rețeaua socială, e, pur și simplu, un drum care nu are unde să ducă. În societate, soluțiile țin de politici publice, mai ales în domeniul educației.
Când guvernele eșuează, intervin organizațiile non-guvernamentale, și cârpesc, pe ici, pe colo, prin punctele esențiale. Și sunt atât de multe de făcut.
Da, oameni buni, de stânga și de dreapta și de centru și din nori, istoria oamenilor e și istoria abuzurilor omului asupra omului mai slab. Nu doar sexual, ci și economic, social, religios, și în toate felurile posibile. Bun-venit în realitate. Da, e o lume complexă, urâtă, mult prea mult timp patriarhală și stupidă, întinsă pe mai multe secole, în care Regina Angliei e o regină, prim-ministru în Anglia e o doamnă, cancelar în Germania e o altă doamnă, Fondul Monetar Internațional e condus de o doamnă și în Orientul Mijlociu încă se mai ucid femei cu pietre pentru adulter.
Drepturile omului ar trebui să fie deja, în mileniul curent, o garanție. Iar printre drepturile omului n-ar fi rău să se numere și dreptul de a nu fi supus acestor jalnice presiuni psihice sau fizice întru întreținere relație împotriva voinței personale.
Și când sunt atâtea și atâtea lucruri concrete de făcut, corul omenirii se concentrează pe această parte din problemă: conștientizarea. E ca și cum am fi descoperit toți, deodată, pe ce planetă plină de nedreptate trăiam. Dar acum, după ce am descoperit și marele secret pe care îl știa toată lumea, ce va fi?
Președinte în cea mai mare democrație de pe pământ e un grobian care vrea libertatea de a trage femeia de jos. Sunt pline pozițiile de putere de melteni, de neamuri proaste, de creaturi fără caracter. Și toate acestea vor fi și mâine aici.
Schimbarea mai durează. E despre greutatea cu care omul, animal îndărătnic, mai urcă o treaptă minimă de civilizație. Puterea nu se dă de bună-voie, toate secolele de până acum o atestă, ea se ia prin revoluții, care însă sfârșesc prin a se autodistruge (și corectitudinea politică tot acolo va ajunge). Sau, mult mai bine, se îmblânzește până se așază pe baze noi, echilibrate și juste. Și nu altfel va fi și acum (bineînțeles că mase largi, populare, de impostori vor parazita toate tranzițiile – și asta e inevitabil).
E un lung drum și greu să civilizezi animalul care ne locuiește, și pare că deja…
Păi, nu am strigat într-un glas acum o lună că gata, că nu se mai poate!, că ia uite cât necaz există pe lume? N-a fost de-ajuns?
Deocamdată, nu.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Andropauza (menopauza masculină)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
