* despre egalitatea între sexe *
Ea – la masă, el – la masă. Ea – cu mâncarea-n gură, el – cu mâncarea-n gură.
El, cu juma` de gură mestecând, cu alta bolborosind:
– Mami, fii fată salon și dă-mi sarea!
Ea, oprindu-se abrupt din mestecat și fixându-l cu o privire întrebătoare spre… ucigătoare:
– Puiule, mi-a trecut prin cap, brusc, o treabă senzațională. Ce-o fi oare în mintea ăstora care bat câmpii peste tot despre egalitatea femeilor cu bărbații?
El, aranjându-și îmbucătura în gură încât să poată îngăima ceva inteligibil, și enervat nu doar de întârzierea ei de a-i da sarea, dar și de frămânările ei aiuristice în momente de mare criză, cum ar fi mâncarea nesărată, explodează:
– Mami, dă-o-n puii mei de egalitate, dă-mi sarea aia odată, că nu pot lucra ca unul sănătos, hrănindu-mă cu mâncare nesărată ca la spital…
Ea, impasibilă:
– Puiuuu, mai ușor, că nu-ți dau sarea. Am hotărât. Mi-am dat seama că dacă ți-aș da-o, balanța egalității dintre mine, femeie, și tine, bărbat, ar înclina în favoarea ta și nu aș suporta să devină un obicei, și să rămână așa, înclinată, pe veci, carevasăzică tu să fii mai egal ca mine…
El, înghițind din gură, apoi înghițind în sec:
– Mami, nu vreau răzbel, dar nu ți-am cerut luna de pe cer, ți-am cerut doar sarea…
– Iubire, nu ar fi deloc imposibil să aduc sarea, DACĂ: între mine și sare și între tine și sare nu ar fi ACEEAȘI distanță; atât eu, cât și tu, în mod absolut egal, nu am sta ÎMPREUNĂ la masă, mâncând; atât eu, cât și tu, nu am fi salariați, ba, mai mult, dacă n-am avea venituri egale; dintre noi doi, nu EU aș fi gătit mâncarea, ci o femeie în casă, pe care, de altfel, nu ne-am permite-o – iar aici balanța înclină în favoarea ta, tu având, față de mine, o oră de odihnă în plus; DACĂ, dintre mine și tine, nu ȚIE ți-ar trebui sarea, ci MIE… Oare prin ce alchimie de neînțeles, dintre doi oameni, soț și soție, oameni aparent egali și care fac EXACT același lucru, în același timp, invariabil SOȚIA este aceea care TREBUIE să dea sarea, să se întoarcă după o lingură, sau să mai aducă încă o felie de pâine din dulap, că n-ajunge?!
– Bine, mami, ai și tu dreptatea ta…
El se ridică, aduce sarea pe masă, o pupă pe ”mami” pe ureche, fin și drăgăstos, se așază și molfăie în continuare.
Ea, cu un zâmbet șăgalnic în colțul gurii, termină de mâncat, se ridică de la masă și cu o voce suavă, privindu-și soțul cu coada ochiului, detonează bombița:
– Puiul meu drag, după ce speli vasele, te aștept în dormitor. Trebuie să recuperez o oră de ”simțit bine”, să fim la unison. Te aștept cu interes. Stinge becul pe hol când vii, că mă doare capul și acuma de la ultima factură…
Miezul nopții. El și ea, satisfăcuți, goi, mulțumiți, întinși pe patul conjugal și scrutând, goliți de gânduri, tavanul.
– Mami, așa aș mânca o clătită!
– Mmmm… Și eu.
– Ne faci?
– Am o idee mai bună. Ca si fie pace și egalitate, o sunăm mai bine pe mă-ta și-o chemăm să ne facă. Hm, pui mic, ce zici?!
Pe Eugenia o găsiţi toată aici.
Citiţi şi
Sfaturile unei mame pentru fiul ei căsătorit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
