Ochii mi s-au umplut de lacrimi, capul ăsta prost a început să îmi zvâcnească și vâjâitul din urechi s-a intensificat. Simt deodată brațele puternice și calde ale lui Fatih în jurul meu, încercând să mă aline și să-mi alunge tremurul necontrolat.
– Sss, îți promit că totul o să fie bine.
– Ba n-o să fie, te rog lasă-mă să plec acasă.
– Și să îmi pierd bunăciunea pe seara asta? Trebuie să îl cunoști pe Erik. E crupier aici.
– Fatih…
– În plus, nu ai zis tu că trebuie să îți înfrunți temerile și să creezi amintiri noi și frumoase pe baza celor traumatizante? Uite, poate că e prea repede, dar încearcă, pentru mine. Lasă-te surprinsă, îmi șoptește el strângându-mă mai tare în brațe.
– Și ce trebuie să fac? murmur eu, ridicându-mi privirea spre el.
– Să îți pui fața de poker.
– Atât?
– Și să joci un turneu.
– Ce? am spus eu șocată și m-am dezlipit de la pieptul lui.
– E un turneu cu 5 Euro buy-in și 5 Euro re-buy în prima rundă.
– Fatih, nu cred că…
– Hai, că am văzut eu cum joci online, ești as!
– Sau dama de pică, bombăn eu amintindu-mi de porecla pe care mi-au pus-o băieții. Fatih, dar nu am jucat niciodată la o masă adevărată! O să mă fac de tot căcatul!
– Pentru toate există un început, baby! Uite 10 Euro de la mine, intră acolo și fă-i praf pe fraieri! rânji el, pescuind o bancnotă din buzunar și mă împinse apoi în întunericul cazinoului.
Emoțiile și șocul îmi împrăștiaseră atacul de panică de parcă nici nu existase. Poate că turcul nebun avea dreptate. Poate chiar trebuia să construiesc amintiri frumoase pe baza traumelor.
Hai, Ioano! Fă-o și p-asta, știu că ești în stare! M-am îmbărbătat eu în gând și am pășit înăuntru, împinsă de la spate de prietenul meu trăsnit.
***
Două ore mai târziu …
Am blind-ul mare. Mă uit la cărțile din mâna mea. Mai arunc un ochi la ce e pe masă. Verific iar pe sub palme și mai că îmi vine să mă frec la ochi. Am 9 de treflă și 9 de pică și pe masă, stau întinse frumos asul de inimă roșie și ceilalți doi nouari.
Hai să-mi bag picioarele!
Am Careu în flop.
Dacă vreunul dintre ceilalți trei adversari are un as în mână, e mâncat. Mă mai uit o dată la cărțile mele și mă prefac ușor scârbită.
Mă uit la tipul burticos din fața mea cum fixează cu privirea jetonul dealerului, aparent absent, dar cu o licărire jucăușă în ochi.
Al meu ești, lostriță tâmpită, gândesc eu. Am găsit Asul. Are mai puține jetoane decât mine și dacă reușesc să îl elimin, rămân în ultimii trei și încasez niște bănuți. Arunc momeala și încep să pescuiesc.
– Check!
În Turn aterizează pe masă un 2 de treflă. Inofensiv. Tipul de lângă mine lovește cu degetele în masă și jocul merge mai departe către burtos. Acesta împinge un teanc de jetoane în mijlocul mesei, cam jumătate din ce are în față.
– Bet 500.000, spune dealerul, încheind numărătoarea.
Tipul cu Blindul mic azvârle cărțile uitându-se când la mine, când la mormanul de jetoane frumos aranjate din fața mea. Văd speranța în ochii lui. Speranța că îi voi veni de hac burtosului și îl voi împinge pe el în ultimii trei.
– Call, murmur eu și măsor din ochi un turnuleț de jetoane pe care îl împing lent lângă cel al burtosului.
Tipul din stânga mea aruncă și el cărțile.
River se dovedește a fi un 6 de inima roșie și această carte îmi pune pe limbă gustul victoriei. Burtosul poate să se ducă la dracu’! Și fix asta face, pentru că în secunda următoare îl văd împingând toate jetoanele în mijlocul mesei și acestea se revarsă zgomotos, în râuri de plastic.
– All in! strigă el răgușit, privindu-mă în ochi cu un rânjet diabolic.
Brrr, ce libidinos, îmi spun eu cu dezgust, dar simt o mână caldă pe umărul drept și întorcând capul îl văd pe Fatih în spatele meu, afișând o mândrie evidentă.
– Ce faci, iubi, ai venit să mă ajuți să îmi așez jetoanele? îi șoptesc eu impasibil și iau o gură din paharul cu vin rece ca gheața.
– Dumnezeule Mare! Am creat un monstru!
Îmi întorc capul spre masa de joc și îl văd pe burtos ridicându-se ostentativ în picioare. Îi arunc o privire rece și în același timp fac un calcul mintal. Are Culoare sau Full, dar pariez pe un Full, că altfel nu se arunca bezmetic după Turn, având trei cărți roșii pe masă. Și mai pariez și că are Asul de romb.
– Call, spun eu, arătându-mi toți dinții.
– Showdown, îl aud pe dealer și simt mai multe perechi de ochi ațintiți asupra noastră.
Oamenii rămași în cazinou erau acum strânși în jurul mesei și priveau curioși să afle ce se întâmplă mai departe.
Burtosul scoate rânjind la iveală Asul de Treflă și Asul de Romb. Full de Ași cu nouari.
– Hai, păpușă, arată-ne culoarea și dă-mi jetoanele, strigă el cu venin în glas.
– Am orice altceva, numai culoare nu, îi spun eu slab, mimând dezamăgirea și, după vreo două secunde de așteptare, întorc cei doi nouari negri și frumoși, lăsând euforia să mă cuprindă.
– Careu, îl aud pe dealer ca prin vis, domnișoara câștigă.
Fatih începe să aplaude în spatele meu, apoi se mai aud câteva perechi de palme lipăind entuziaste. Burtosul încremenește cuprins de șoc și după câteva momente de agonie, lovește masa cu pumnii, făcând jetoanele aruncate în dezordine să zăngăne melodios.
– Cât tupeu, pentru o purtătoare de țâțe! latră libidinosul în direcția mea
– Tupeu în stare lichidă, îi răspund eu, ridicând paharul și sorbind pe îndelete din licoarea roșie.
Un agent de securitate îl conduce pe burtos afară din cazinou după ce acesta începe furios să împartă injurii în stânga și în dreapta. Seara ta se încheie aici, libidinosule, gândesc eu, lingându-mi buzele, iar a mea abia începe.
Fragment din romanul „Dama de pică” de Cătălina Pană
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
