Manifestări ostentative ale bogăției și lupte orchestrate
Provocarea artei sau a gândirii critice este ultimul lucru pe care îl caută un cetățean de rând. Cu toții ne dorim o experiență amețitoare, un fast-food subnutrient care să ne ajute să facem față cerințelor muncii grele. Nu prea vrem să ne angajăm intens în ceea ce urmărim: avem nevoie doar de un flux liniștitor de imagini colorate, golite de sens, pentru a adormi și acesta este rolul pe care îl ocupă în mare parte… reality-show-ul. Încă din 1973, americanii au inventat genul de emisiune de televiziune care să aducă încasări uriașe din simpla examinare a vieții de zi cu zi a unor cetățeni ultra-bogați. Așadar, reality- show-ul An American Family (de la PBS) poate fi considerat un pionier al acestui gen. Serialul a stabilit modelul pentru gen: fetișizarea bogăției și a excesului, relațiile familiale disfuncționale și adoptarea consumerismului ca stil de viață. Cu toate acestea, adevărata explozie a acestui gen de emisiune a început odată cu The Real World, din 1992, de la MTV, care a cunoscut succesul prin descrierea sinceră a sexualității, religiei și abuzului de substanțe interzise. Spectacolul a devenit senzațional prin modul intenționat scandalos și ieftin de exploatare a problemelor fierbinți, într-o manieră sentimentalistă și, astfel, a reușit să deschidă o fascinată pagină de antropologie culturală. Bunăoară, fiecare emisiune din această categorie, care a urmat: Big Brother, Real Housewives sau Love Island – reflectă realitățile particulare ale vremurilor sale: relațiile moderne, capitalismul nerușinat, schimbarea atitudinii față de sex, ascensiunea individualismului și comercializarea din artă. Am putea spune că reality-show-ul a demonstrat modul în care atât subiecții, cât și telespectatorii au regresat; popularitatea este un produs secundar al unei culturi globale care e dispusă să se vadă pe sine doar în cea mai grosolană și reductivă lumină. Factorii care au condus la succesul acestui ‘produs’: cererile economice în creștere și scăderea puterii artei și declinul gândirii critice.
Dubai Bling nu este primul reality-show arab. De-a lungul anilor, au apărut diverse alte emisiuni, printre care Hiya Wa Huwa, serialul saudit care relatează viața actriței Aseel Omran și a soțului ei, Khaled al-Shaer. În general, televiziunea arabă s-a păstrat departe de ceea ce pare a fi dezordinea totală a omologilor săi americani sau britanici.
Iată că, Dubai Bling ajunge, totuși, un grozav teren de joacă pentru antreprenorii ambițioși, dar și pentru gospodine: un paradis veșnic însorit, fără probleme ce țin de rasă sau clasă socială, un hub multicultural, în care oricine, de oriunde, poate face ce vrea. Aici, nu întâlnești niciodată categoria/subclasa filipinezilor și a pakistanezilor, printre altele, care încearcă să-și întrețină familiile acasă, nu-i întâlnești niciodată pe expații nefericiți înăbușiți de grandoarea și artificialitatea orașului, nu întâlnești niciodată arabul ciudat, forțat să se ascundă în dulap, de fapt, nu întâlnești niciodată pe nimeni care să nu creadă că viața în Emirat este fantastică. Cu alte cuvinte, este imaginea pe care Dubai și-a proiectat-o de mult despre sine, o imagine pe care Netflix o propagă fericit și orbește. Pentru milioane de arabi dezavantajați, care se luptă cu problemele pricinuite din cauza condițiilor economice îngrozitoare și a conservatorismului religios, Dubai a apărut – la începutul secolului – ca o oază de libertate: un centru multicultural care poartă puține norme arabe, un loc în care oamenii din fiecare națiune și rasă ar putea trăi armonios, în timp ce marșează constant pentru a îndeplini promisiunea capitalistă (de a se îmbogăți). În fapt, Dubai Bling , probabil, nu se adâncește în politică, pictând un portret plictisitor, la nivel de suprafață, care nu diferă de reclamele plictisitoare pe care le vezi în avioane. Nici nu ilustrează virtuțile orașului: arta înfloritoare și scena literară, absența discriminării religioase, etica de lucru estimabilă. În schimb, vinde visul că orice nebun pe jumătate talentat, cu un aspect frumos, conexiuni/relații sau o avere de familie poate să ajungă «cineva». La fel ca majoritatea reality-show-urilor, Dubai Bling reafirmă stereotipurile: blonda prostuță, sauditul nebun de bogat, căutătorul de aur, gospodina arabă geloasă, logoreea indiană.
Dubai Bling S1. Loujain Adada “LJ” in Dubai Bling S1. Cr. Courtesy of Netflix © 2022
Din start, trebuie precizat faptul că noul reality-show produs de gigantul de streaming, Netflix, oferă o privire fascinantă asupra realității nespuse din Dubai. Dincolo de estetica kitsch și narațiunea simplă, se află o proiecție asupra imaginii pe care emiratul și-a proiectat-o de mult despre sine. Ancorat în lumea milionarilor din emirat, Dubai Bling este un tur de forță al «capitalismului pe steroizi», creat de o rețea americană, dar cu o uluitoare apatie față de realitatea regiunii.
Primul episod, intitulat – cu perspicacitate – „Habibi, bine ați venit în Dubai”, îi prezintă pe protagoniștii emisiunii. Destul de iritant este și faptul că mai toate personajele din serie trebuie să aibă un acronim americanizat, așa cum este și
Loujain Adada sau LJ. Practic, aceasta este văduva libaneză a unui magnat saudit, care s-a mutat în Dubai împreună cu cei doi copii ai săi, după moartea prematură a soțului ei. LJ e portretizată drept personificarea ‘blondinei prostuțe’ în persoană, deși i se tot caută justificări (părăsită de mică de mama sa, care s-a mutat în SUA), ea rămâne o veritabilă ‘căutătoare de aur ’. Așadar, în primul episod, vedem cum LJ merge la o întâlnire aranjată cu un tânăr antreprenor, la fel de iritant ca și ea, Ebraheem al-Samadi, proprietarul american-kuweitian al unei companii de succes numită Forever Roses, specializată în… trandafiri. Când nu își gestionează afacerea sau nu se îngrijește de mama lui (o americancă albă, musulmană docilă), Samadi își petrece zilele complăcându-se în situații ce țin de zona bârfelor.
La fel, dintre cuplurile din serial, cel mai bizar pare a fi cel format din perechea excesiv de americanizată Marwan al-Awadhi, alias DJ Bliss, și Danya Mohammed, alias ‘Diva Dee’! Bliss, așa cum îl numesc prietenii săi, este un producător de muzică, fără talent, care umblă și vorbește ca o caricatură ieftină de la Hollywood a unui bărbat afro-american. Pe de altă parte, Danya este genul de gospodină ce pare mai preocupată să descopere adevăratele motivații din spatele deciziei soțului ei de a suporta o intervenție chirurgicală estetică (abdomen ‘cu pătrățele’), decât să le ofere o educație decentă copiilor săi. Și, dintr-un motiv misterios, cei doi nu vorbesc niciodată în arabă, deși engleza lor nu este atât de rafinată pe cât ar crede ei. Mai puțin stridenți, dacă nu mai strălucitori, sunt gazda radioului și antreprenorul australo-libanez Kris Fade și logodnica sa mexicano-americană, Brianna, alias B. Kris este un tip amabil, liniștit, fără nicio îndemânare vizibilă sau vreo pasiune pentru izbucniri demne de îngroșat (e discret când descoperă că soțul prietenului său este plecat în oraș de „Ziua Îndrăgostiților”). Mai intriganți sunt gospodina britanico-irakiană, Safa Siddiqui, și soțul ei, omul de afaceri indian, Fahad. De remarcat este faptul că toți cei din serial sunt un fel de antreprenori. Safa este îngrozită de ideea că are un alt copil și că i se deteriorează fizicul și își îndreaptă de zor atenția asupra lansării unei noi linii de modă. Fahad poate fi amabil, dar furia lui bine îmbuteliată aruncă o umbră de rău augur asupra căsniciei, iar aceasta devine – practic – singura intrigă interesantă din serial. Deși pare mult spus, fiindcă totul este extrem de previzibil. Cele mai agreabile personaje sunt Zeina Khoury, directoarea libaneză a companiei de imobiliare de lux, High Mark, și Lojain Omran, o prezentatoare saudită de televiziune, devenită actriță. „Mulți oameni au devenit milionari în Dubai, iar eu sunt unul dintre ei”, spune Zeina Khoury, directorul executiv al Highmark Real Estate. Ambele femei par relativ rezonabile în comparație cu ceilalți membri ai distribuției, deși tendința lor pentru dramă, lux și superficialitate se află în deplină concordanță cu restul lotului de personaje.
Nici realizatorii, nici personajele nu susțin idealuri progresiste. Practic, libertatea sugerează doar spectacolul: Dubai este cel mai potrivit pentru creșterea familiilor în medii închise și sigure. În acest sens, Dubai devine echivalentul arab al suburbiei Americii: un habitat înăbușitor, guvernat de principii conformiste de la care niciun cetățean nu are voie să se abată. Personajele petrec o parte considerabilă a spectacolului plângând din cele mai banale motive. Mai toate manifestă o mare ignoranță a privilegiilor lor. Cu toții sunt bucuroși să întoarcă spatele realităților mai presante din jurul lor. Aproape toate personajele se îmbracă în cel mai ridicol mod. Totuși, toți sunt fericiți că spectatorii râd pe cheltuiala lor. În concluzie, Dubai Bling îndeplinește o dorință de bază pentru spectatorul mediu/din clasa de mijloc: să-l facă să se simtă superior acestor oameni bogați, dar neinteligenți.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Dubai Bling
Data premierei: oct. 2022 (Emiratele Unite/Dubai)
Durata unui episod: 45 min.
Producător: Netflix
Citiţi şi
Bărbaților le-ar trebui un curs intensiv
Ziua Națională a unui medic român din Franța
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
