Nu mai am prieteni.
Nu am acces la rețele de socializare. De altfel, nu mai am un telefon sau un computer la îndemână.
Ies din casă doar însoțită de un adult.
La toamnă va începe al doilea an în care nu merg la școală.
Sunt apatică.
Nu vreau să fac nicio activitate. Și dacă familia încearcă să integreze ceva în programul meu, devin agresivă.
Zilnic mă trezesc în jurul orei 14:00, căci medicamentele recomandate de psihiatru pentru a-mi combate dependența de droguri mă fac să dorm mult.
Când nu dorm, de cele mai multe ori mă uit la filme de groază, pe Netflix.
La ultima internare am primit diagnosticul de ADHD, pe lângă acela de tulburare borderline de personalitate în structurare. De la 2 specialişti.
Ați înțeles, urmez un tratament de dezintoxicare la domiciliu, care pare să dea rezultate.
În condițiile pe care vi le-am descris mai sus, familia reuşeşte cu greu să mă țină departe de droguri.
De aproape 2 luni. Sper că nu voi mai avea nevoie de spitalizare, dar nimeni nu garantează că nu va mai fi cazul.
Am avut o perioadă în care am renunțat la rețeta medicală și am înlocuit-o cu uleiuri esențiale. A mers bine, până am refuzat să le mai iau.
M-am întors la tratamentul psihiatric, pentru că am trecut printr-un sevraj.
- Când și unde a început consumul de droguri?
Eram pe atunci elevă la o școală privată.
Aveam 13 ani și ÎMI DOREAM SA DEVIN UNA DIN FETELE SIGURE PE ELE, APRECIATE DE TOȚI, PE CARE LE VEDEAM LA TELEVIZOR, ÎN ANTURAJUL MEU ȘI ÎN DIVERSE VIDEOCLIPURI DE PE REȚELELE DE SOCIALIZARE.
PRELUASEM PERCEPȚIA CELOR DIN CERCUL MEU, CĂ ELEVII CEI MAI BUNI SUNT “PROȘTI”.
Nu tocilari, “PROȘTI”.
Credeam că ei nu știu și nu vor afla niciodată ce înseamnă distracția adevărată, pentru că ei “nu trăiesc”. Dar azi…
Sunt consumatoare de 4 ani.
ÎNTRE TIMP, ÎN ROMÂNIA, SEGMENTUL INFERIOR DE VÂRSTĂ PENTRU CONSUMUL DE DROGURI A AJUNS LA 11 ANI.
- La 11-13 ani, care poate fi locul de întâlnire al consumatorilor de droguri?
Nu-ți imagina că trebuie să te ascunzi în beci.
Frecvent, SE ÎNTÂMPLĂ LA ȘCOALĂ SAU ÎN PARC…
LA MINE, A ÎNCEPUT ÎN PARCUL DE LÂNGĂ CASĂ.
- Concret, cum faci rost de droguri?
Cel mai simplu, de la un dealer local. Apoi există magazine și site-uri internet care vând droguri legale, dar le gasești facil și pe canale Telegram dedicate.
LA ÎNCEPUT, DROGURILE SE PRIMESC GRATUIT.
Apoi, pentru că trebuie să identifici modalități de a obține bani, cel mai adesea ești nevoit să furi din casă sau să îți vinzi lucrurile personale.
În cercul meu de prieteni se aflau deja consumatori, și ei aveau propriile locuri de unde cumpărau.
ÎNSĂ DROGURILE SE VÂND REALMENTE PESTE TOT.
Da, fiecare cartier are o zonă cunoscută pentru traficul de droguri – de exemplu, în zona în care locuim sunt adolescenți / tineri care vând –, dar sunt și zone renumite în București (Centrul Vechi, Unirii, Popa Tatu, Ferentari, Aleea Livezii…).
IAR DEALERII AU DISTRIBUITORII LOR, UNII DINTRE EI CONSUMATORI, CARE VÂND PE STRADĂ.
- Există o predilecție a dealerilor să abordeze copiii de un anumit tip? Cum arată profilul viitorului consumator și ce vulnerabilități se exploatează în principal?
În general, NU DEALERII ABORDEAZĂ TINERII.
DEALERII SUNT CĂUTAȚI DE CONSUMATORII CUNOSCUȚI SAU POTENȚIALI. Dealerii au trecut de faza în care erau “prădători”.
ORICE TÂNĂR CAPABIL SĂ PLĂTEASCĂ, SUB ORICE FORMĂ, POATE DEVENI INTERESANT.
DACĂ UN BĂIAT NU POATE PLĂTI, DEVINE VÂNZĂTOR.
El adaugă la prețul plătit dealerului câțiva lei pe gram și câștigă bani pentru propria doză zilnică.
PENTRU FETE ESTE MULT MAI SIMPLU, PENTRU CĂ ELE SUNT ÎNCURAJATE SĂ RECURGĂ LA PROSTITUȚIE PENTRU A CÂȘTIGA BANII NECESARI.
Și, din câte știu pe pielea mea, dealerii au legături strânse cu rețelele de prostituție. În felul acesta iei droguri de la dealer, mergi cu clientul, consumi împreună cu acesta, el va avea nevoie de mai multe „mărfuri”, doza ta zilnică este plătită de client și în plus poți câștiga bani.
VULNERABILITATEA CEA MAI SPECULATĂ DE UN DEALER RĂMÂNE NEVOIA TÂNĂRULUI DE A PRIMI ATENȚIE, DORINȚA LUI DE AFIRMARE. EU AM AVUT NEVOIE SĂ FIU ACCEPTATĂ ÎN CERCUL DE PRIETENI.
Am schimbat mai multe cercuri, dar în fiecare se aflau consumatori, iar nevoia mea rămânea aceeași.
- Care a fost drumul tău de la inocență la dependență?
Am început cu fumatul de marijuana, de fapt, majoritatea elevilor de gimnaziu fumează la un moment dat o țigară normală, experimentează cu colegii lor la un caffe latte sau chiar espresso. Sigur ai văzut cafenelele acelea take away aproape lângă fiecare școală.
DE LA ȚIGARA OBIȘNUITĂ LA UNA CU MARIJUANA NU ESTE GREU DE AJUNS, DACĂ VREI SĂ FII COOL PÂNĂ LA CAPĂT…
ARE O ȘANSĂ CINE ÎNȚELEGE LA TIMP CĂ DRUMUL POATE FI FĂRĂ ÎNTOARCERE.
Consumatorii de marijuana nu mai au idei, nu se mai pot concentra. Nu mai ai mintea vie, clară, concisă, odihnită. La o țigară pe zi nu simți, dar când le fumezi una după alta, mintea ta este adormită permanent.
După marijuana, cel mai răspândit și distructiv drog este alfa-PHP. Cel puțin așa a fost în cazul meu. Este un drog comercializat legal, dar combină mai multe substanțe, – de obicei în laboratoare obscure – compoziția exactă nu se cunoaște, iar rezultatul devine irecognoscibil la testele antidrog.
De asemenea, drogurile sunt disponibile ca medicamente, și în acest caz au la bază substanțe anestezice (ketamină, fentanil, amfetamina) procesate și transformate în stare solidă (imaginează-ți sarea pentru murături). Acestea se pot fuma într-o țigară sau în pipe speciale, iar când sunt încălzite la o sursă de foc – de exemplu, o brichetă – , devin lichide și vaporii sunt inhalați, consumatorii servindu-se de o linguriță sau de un suport de lumânare tip pastilă.
Eu am avut primul contact cu drogurile în anul 2019.
Am folosit ocazional marijuana în primii doi ani. După aceea am trecut la medicamente mai puternice. Rar am avut câte o pauză.
AM ÎNCERCAT ECSTASY, CRACK, DROGURI LEGALE, METAMFETAMINA, KETAMINA, FENTANIL, SOMNIFERE CU ALCOOL…
AM CĂUTAT CONSILIERE PSIHOLOGICĂ, DAR NU A FOST SUFICIENT.
ÎN 4 ANI AM FUGIT DE ACASĂ, AM FURAT BANI, MI-AM VÂNDUT LUCRURILE PERSONALE.
DIN PĂCATE, ANUL TRECUT AM ÎNTRERUPT ȘCOALA, PENTRU CĂ AM AVUT MULTIPLE INTERNĂRI.
ȘI ANUL ACESTA ESTE CU SIGURANȚĂ PIERDUT, PENTRU CĂ PĂRINȚII NU VOR SĂ MĂ EXPUNĂ LA RISCURI.
ȘI SĂ NU CREZI CĂ MAI AM VREO DORINȚĂ CU PRIVIRE LA VIITORUL MEU PERSONAL SAU PROFESIONAL.
NU MAI POT.
- Cum te raportezi la sora ta, în vârstă de 2 ani?
În timpul în care nu luam medicamente psihiatrice, inclusiv atunci când am folosit uleiurile esențiale, am fost liniștită și funcțională în timpul zilei.
Atunci am început, de fapt, să construiesc o relație cu sora mea.
Eram interesată să o hrănesc, să-i fac baie…
Acum am zile și zile.
Uneori ne jucăm mult, alteori nu țin cont de ea.
- Spune-mi despre internări. Ce speranță oferă o clinică în astfel de situații?
Prima dată, anul trecut, am fost internată pe termen mai lung.
Trei luni de spitalizare, cu tratament foarte puternic.
NICIO CLINICĂ NU OFERĂ UN PROGNOSTIC LA INTERNARE, pentru că, din păcate, TOTUL DEPINDE DE PACIENT: cât de cooperant este după o anumită perioadă de timp.
În primele luni, lupta este foarte grea: sevraj în care orice consumator (am trecut prin asta și eu) devine agresiv, refuză tratamentul, neagă dependența.
SINGURA CLINICĂ DIN ROMÂNIA CARE DISTINGE MINORII DEPENDENȚI DE DROGURI DE BOLNAVII PSIHICI ESTE PRIVATĂ ȘI SE AFLĂ LA ALBA-IULIA.
Acolo, internarea costă 2000 de euro pe lună.
La stat, dependenții de droguri (inclusiv minorii) sunt tratați în centre de psihiatrie, împreună cu pacienți cu diverse tulburări psihice. Un minor poate împărți camera cu un bipolar, un schizofrenic sau cu un retardat…
Eu la Obregia am stat în cameră cu: bipolar, dependent ca mine, persoană cu autism, persoană cu ADHD. Tot acolo, pe holuri sunt mai mereu 6-7 fete și băieți.
Pentru că nu au condiții. Nici spațiu și nici igienă adecvată.
Din contră, la Alba-Iulia erau 2 paturi în fiecare cameră, cu baie proprie, toți pacienții erau în aceeași clădire, dar fetele și băieții erau despărțiți.
Persoanele internate cu mine aveau o formă de depedență (de droguri, de alcool, sau de jocuri). La Alba se ține cont de afecțiune pe cât posibil, la gruparea pacienților în camere.
- Cum a evoluat situația prietenilor tăi consumatori?
CHIAR ÎN CENTRUL PRIVAT ÎN CARE AM FOST INTERNATĂ, UN BĂIAT PE CARE ÎL CUNOȘTEAM DINTR-UN CERC DE PRIETENI COMUNI A SOSIT ACCIDENTAL.
A ajuns la clinică la 2 luni după mine. Și, din câte știu eu, este încă internat.
Din noiembrie anul trecut.
STUDENT LA MEDICINĂ, ÎȘI INJECTA HEROINĂ.
ULTIMA OARĂ CÂND MAMA A AVUT O ÎNTÂLNIRE CU PĂRINȚII LUI A FOST ACUM 2 LUNI, ȘI EL ÎNCĂ MAI AVEA DORINȚA DE A CONSUMA.
Făcea sevraje psihologice (adică avea vise în care consuma droguri).
- A fost salvat cineva din grupul tău de prieteni consumatori?
NU, DIN CÂTE ȘTIU.
SUNT ÎN CONTINUARE CONSUMATORI.
Din păcate, statul nu oferă sprijin.
Nici consumatorilor, nici părinților.
- Ce ar trebui să facă statul român? Ce lipsește?
În primul rând, STATUL AR TREBUI SĂ OFERE PROGRAME EDUCAȚIONALE, DE CONȘTIENTIZARE.
Mai ales pentru părinți.
Concret, UN PĂRINTE FĂRĂ EXPERIENȚĂ MEDICALĂ NU ȘTIE CE SĂ FACĂ, NU ȘTIE CUM SĂ-ȘI AJUTE COPILUL DEPENDENT.
Iar internarea la stat durează maxim 3 săptămâni, după care copilul se întoarce acasă. Unde crizele pot începe oricând. Și ca părinte este foarte greu să-l oprești să plece din nou să caute droguri.
Totuși, am observat că din ce în ce mai des la TV sunt prezentate cazuri cu consumatori sau foști consumatori.
LA MINE, AȘ FI VĂZUT NECESITATEA ACESTEI EDUCAȚII ÎNAINTE DE A DEVENI CONSUMATOR.
Dar este greu, tinerii nu sunt interesați de astfel de materiale. Nici eu nu eram atentă la așa prostii. Totuși, trebuie să fie o cale… ÎN PLIN CONSUM DE DROGURI ESTE PREA TÂRZIU, CĂCI ATUNCI NU ESTE NIMENI ÎN PREAJMA TA.
În al doilea rând, O PROBLEMĂ FOARTE MARE SUNT LEGILE PREA PERMISIVE ÎN ROMÂNIA.
ATÂT PENTRU CONSUMATORI, CÂT ȘI PENTRU DEALERI.
Mama a depus o plângere împotriva unui vecin dealer care îmi arunca droguri peste gard.
Și care, având dublul vârstei mele, m-a mituit cu droguri în ziua de Crăciun a anului trecut să fug de acasă cu el. Mi-a oferit droguri, am mers împreună la un hotel…
Speța este înregistrată la Parchetul Ilfov, fiind depuse dovezi: imagini de pe camere video de la hotel, conversații între el și mine, expertiza mea psihologică, care arată gradul de credibilitate și afectare.
Cazul a fost mediatizat în articole și chiar la TV. Și de atunci, liniște.
Nimeni nu motivează nimic.
Doar că speța este în cercetare.
- Cine erai tu, înainte de droguri ?
Acum 4 ani ERAM UN COPIL NAIV, DORNIC SĂ SOCIALIZEZE.
ERAM DISPUSĂ SĂ ACCEPT ORICE DIN PARTEA CELORLALȚI COPII, doar să mă primească în cercul lor de prieteni.
Îmi amintesc cum AM ACCEPTAT ÎNTR-O ZI SĂ MĂ FREC CU O URZICĂ, DOAR CA SĂ ACCEPTE SĂ MĂJOC CU EI.
ERAM CREATIVĂ, aveam abilități de artă și meșteșug.
Odată cu consumul de droguri, mi-am pierdut și acest interes.
Aici avea 14 ani…
Foto: Amy Winehouse, înainte de a se droga și după. Sursa: internet
*
Aceasta nu este o poveste cu final fericit. Și nici un dialog real cu adolescenta. Pentru acest articol, MAMA ȘI-A IMPERSONAT FIICA, acceptând să rememoreze cu durere imposibil de înțeles sau descris în cuvinte, fragmente din conversațiile cu aceasta.
Împreună, am recompus ultimii 4 ani, CU IDEEA CĂ PUȚIN CU PUȚIN ÎNTR-O ZI VA FI SUFICIENT PENTRU O ROMÂNIE NORMALĂ.
Continuarea, aici.
Citiţi şi
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Antrenamente pentru creier. Te interesează?
V-ați întrebat vreodată cum arată o zi din viața unei mame care are un copil cu autism?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
