El: Ai știut încă de la început că nu sunt liber
“Da, mi-ai spus că nu ești liber, dar ai făcut-o după ce statuseși luni întregi în preajma mea, după ce mă priviseși în ochi de prea multe ori, după ce râseserăm împreună în hohote, schimbând priviri complice. Între timp, mi-ai reparat robinetul care curgea și mașina de spălat care se stricase. Ar fi trebuit să-mi spui înainte de a face toate astea și înainte de a mă ține în brațe prima oară, nu după ce mi-ai mângâiat părul cu atâta duioșie și dragoste. Iar mașina de spălat s-a mai stricat de vreo două ori, exact când eu am vrut să plec de lângă tine. Glumesc, mă știi, așa sunt eu, râd cu gura până la urechi chiar când lacrimile îmi ard sufletul. E o strategie, probabil.
Romy Schneider, 1975 © Jean Gaumy
Îmi spui că s-a terminat, că nu mai putem continua așa, deși mă iubești. Nu e prima oară când discuțiile noastre converg în această direcție, nu e prima oară când ne despărțim, dar ai uitat esențialul: totdeauna și niciodată nu există! Există doar limitele pe care ni le (im)punem singuri, iubitule.
Îmi vorbeșți de fiica ta, de faptul că un copil are nevoie de ambii părinți, de un cămin… Am înțeles și-ți respect decizia: copiii merită tot ce le putem oferi și încă ceva pe deasupra, mă știi doar cum sunt eu cu fiul meu. Ceea ce nu spui tu e că ea, mama copilului tău, te-a părăsit înainte să ne întâlnim în liftul acela care ne-a adus împreună. Te-a lăsat și-a plecat, așteptând ca tu să faci în continuare totul, să fii cel care muncește zi și noapte pentru capriciile ei, pentru casa pe care și-o dorește acolo, departe, pentru viața lor fără tine. Nu spui nimic despre felul în care se purta cu tine în fața copilului și în fața celorlalți, cum te umilea și te desființa ca bărbat, ca om. Și ai omis să precizezi faptul că ea, în tot acest timp, își trăia povestea în brațele altcuiva…
Un copil are dreptul la ambii părinți, iar eu nu sunt cea care să-ți ceară să-l privezi pe al tău de acest lucru, dar cum va crește ea văzând și auzind cum mama îi umilește tatăl pentru că nu a fost capabil să-i ofere ce-și dorea? Ce fel de femeie va deveni? Într-o zi va ști că ai îndurat umilințe și reproșuri doar ca să aibă iluzia prezenței ambilor părinți în viața ei… Spun iluzia, pentru că familia ta e acolo, departe, peste ocean, iar tu ești aici cu mine, cu fiul meu. Și noi suntem familia ta. Cu noi râzi și cu noi îți faci planurile pentru mâine. Cu mine mergi la cumpărături, împreună am ales covoarele și perdelele pentru camerele din casa mea, nu a noastră… Împreună am ales și casa, de altfel.
Mă priveșți și-mi spui că, dacă ai fi puțin mai pragmatic, ai rămâne cu mine, că-ți ofer ceea ce ți-ai dorit mereu de la o femeie, că ești atât de norocos să mă ai în viață ta, chiar pentru puțină vreme. Și aici ochii mei se încețoșează…
Sunt o femeie puternică, mereu am fost așa. Sunt împlinită profesional, am casa mea și o relație minunată cu fiul meu. Și chiar timp liber să vă răsfăț, să prăjituresc glumind, în timp ce voi așteptați produsul finit cu muuultă ciocolată. Am grijă să mănânci sănătos, să dormi liniștit și să te simți iubit.
Ah, poate unii vor crede că te vreau să-i fii tată copilului meu! Că ăsta mi-e scopul ascuns, iar pentru asta nu precupețesc nimic. Fiul meu te adoră și te respectă și-ți mulțumesc pentru asta, dar tot el mi-a spus cândva, după o tentativă eșuată de despărțire: mama, să faci, te rog, exact ce simți și ce crezi că e mai bine pentru tine!
Uneori, când vă văd pe amândoi meșterind, inima mea e plină. Îți mulțumesc că l-ai învățat și i-ai arătat cum să se comporte ca un bărbat, eu puteam doar să-i vorbesc despre asta. Mulțumesc pentru toate bicicletele reparate și pentru momentele în care îl supravegheai în timp ce-și monta singur biroul. Mulțumesc pentru timpul pe care-l petreci cu el, uitându-vă la filme, vorbind despre fete (despre ce altceva?) sau făcând teme la matematică, la științe… Mulțumesc pentru vacanțele minunate petrecute în trei, pe trasee montane sau în doi, făcând turism viticol, pentru iluzia unei familii unite și împlinite.
Dacă tu pleci acum, o să revii. Vei reveni, pentru că nu putem trăi în iluzii. Vei reveni, pentru că eu sunt acum singura certitudine din viață ta!
Fleur
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Singura frumusețe care nu dispare niciodată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
