– partea a șaptea –
– continuare de aici –
Pe Cornel îl cuprinse spaima. Era prima întâlnire de după divorțul său, iar această întâmplare nefericită îi puse capăt atât de brusc.
– Unde este? E bine? Ce-i cu ea?
– Nu trebuie să vă panicați, este bine, este acasă în camera ei și m-a trimis pe mine să vă conduc la ea.
– Este bine ?
– Da, este bine, doar câteva zgârieturi minore și probabil ceva echimoze.
– Dumnezeule, m-am liniștit.
Îi venea să o strângă în brațe pe fata de lângă el. Era fericit, după mult timp recunoștea sentimentul fericirii.
– Acum, dacă acceptați să vă conduc la ea, trebuie să ne grăbim, să prindem metroul.
– Ok, să ne grăbim!
Vagoanele erau goale și friguroase, semn că erau abia scoase din depou. Își strânse paltonul în jurul său și încercă să stea cât mai comod. Fata de lângă el era tăcută și nici el nu prea avea chef de o discuție sterilă. Trenul se puse în mișcare odată cu gândurile sale. Angela nu-l părăsea aproape niciodată.
Chiar și acum când se îndrepta spre Georgiana, fantoma ei și a trecutului său erau prezente destul de enervant în mintea lui.
Îi veni în minte imaginea Angelei, când o dată venise acasă mai devreme decât fusese prevăzut și o găsise goală peste un bărbat, în patul lor, făcând dragoste zgomotos. Îi privise preț de două minute, timp în care nici măcar nu-l observaseră.
Nu avusese niciun sentiment de gelozie, furie sau ceva asemănător, putuse să privească adevărul în față fără reacție. Abia după cele două minute, Angela îl observă în cadrul ușii:
– Bună și ție, dragul meu! Ce ai rămas acolo? Dezbracă-te și vino lângă noi!
Lângă pat erau două cupe de șampanie pe jumătate goale, iar sticla era căzută, probabil complet goală. Se simțea în aer mirosul de alcool și sex, un miros al păcatului, un miros care, culmea, îl atrăgea.
Străinul din patul lor îl privea zâmbind peste umărul Angelei. Ciudat, crezuse că nu poate suporta asta, însă situația îi demonstră că nu-i așa. Se duse la baie și făcu un duș fierbinte și nu se mai îmbrăcă, intră în dormitor și se alătură celor doi.
Bău vodcă, multă vodcă, și așa reuși să participe la orgia care a durat întreaga noapte. Dimineață, se trezi cu dureri de cap și stări de vomă, stări pe care încercă să le potolească cu suc de portocale și aspirină. Angela dormea goală, străinul dispăruse, probabil plecase.
Merse și pregătise cafea, tare și fierbinte. Angela deschise ochii, probabil o trezise aroma cafelei proaspete.
– Dumnezeule, ce mă doare capul! Dă-mi mai repede cafeaua aia, dragule!
Cornel îi așeză cu multă grijă cafeaua pe noptieră.
– Ei, cum te simți, Caligula?
– Hm, ciudat, e ceva nou, nu știu ce să spun, puțin confuz.
– Confuz sau speriat? Sunt două lucruri diferite!
– Nu știu sigur încă! Totuși, este o chestiune care ucide sentimentele. Cel puțin, asta simt acum.
– Ha, ha, ha, cui îi mai pasă de sentimente acum? Trăiești în trecut, dragule! Asta este realitatea, dură, perversă fără sentimente.
– Probabil că ai dreptate, însă eu sunt puțin diferit.
– Uite, în week-end-ul viitor vom merge împreună într-un soi de club, unde toată lumea va purta măști venețiene și ne vom distra.
– Asta ce presupune?
– Vom dansa, vom consuma alcool, vom face sex cu necunoscuți, totul este permis.
– Mă supui la niște încercări pe care nici măcar nu le-am visat.
– Asta este viața iubitule, altfel vom muri de plictiseală. Spiritul familiei clasice a apus, dragul meu. Familia modernă din societatea noastră se bazează foarte mult pe libertate.
– Poate că ai dreptate, însă eu nu sunt un tip așa deschis spre nou, eu sunt genul de om mai conservator, eu încă mai cred în sentimente, mai cred în dragoste.
– Sigur, de asta sunt convinsă, însă am observat că totuși ești deschis și la nou.
– Adevărat, însă să știi că dacă am acceptat, am făcut-o doar pentru tine.
– Te rog să nu strici momentul cu ,,bla bla bla”, iubire, sentimente… te rog… mă doare capul de la atâta șampanie.
Trenul opri zgomotos, iar fata de lângă el îi spuse:
– Aici coborâm.
Georgiana nu locuia foarte departe de stația de metrou, iar drumul până la locuința acesteia îl parcurseră pe jos. Ningea abundent. Stratul gros de zăpadă acoperise orașul și risca să-l paralizeze în scurt timp.
Ajunși la ușa apartamentului Georgianei, fata de lângă el îi spuse:
– Aici mi s-a încheiat misiunea. Seară frumoasă, domnule profesor!
– Mulțumesc mult!
Fata coborî ca o fetișcană care se juca pe scările blocului. Cornel apăsă butonul soneriei, care împrăștia o melodie veselă, nu era o sonerie clasică.
Ușa se deschise timid, iar în cadrul ei, Georgiana cu chipul angelic îi zâmbi…
– citește continuarea aici –
Guest post by Dan Bițuică
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
