Dragoste de urs
Motto: Și ursul a iubit ursoaica, iar în Ajun de Anul Nou a cerut-o de soție
Ninsoarea, colindul cerului
Îmbrățișează în cădere pământul
Îngerii scutură pernele
Și înălbesc dealurile
Anul își sfârșește zilele
I se termină clipele
Urșii au ieșit din bârloage
Și încep de Anul Nou să joace
Caprele îl însoțesc
Pe Anul Nou îl cinstesc
Oamenii au ieșit în stradă
Minunea să o vază
Copiii se sperie de urși
Și rămân pe la uși
Neștiind că de fapt
Ursul e un om de la ei din sat
Care îmbrăcase blană de sălbăticiune
Anul cel vechi să-l alunge.(Ana Cosmina Brăila)
Lumea asociază Sărbătorile de Iarnă cu cetele de urători, mascați, urși și capre. Fiecare regiune a țării își are specificul său. Zona Moldovei este renumită pentru jocurile cu măști zoomorfe, reprezentând capre, urși, cerbi și cai, animale având rolul de a alunga spiritele rele și de a atrage belșugul în Noul An.
Dintre toate, jocul Ursului este cel mai spectaculos. Puternic, violent, imprevizibil și uneori crud în mediul său natural, ursul reprezenta un animal totemic al dacilor. De la ei este posibil să fi moștenit aceste datini. Jocul urșilor reprezintă moartea și învierea simbolică a timpului, un ciclu se termină pentru a debuta un altul. Pe Valea Trotușului această datină a căpătat cea mai spectaculoasă formă, datând din vremuri străvechi, de pe vremea geto-dacilor
Când era mică, Anastasia avea obiceiul să meargă împreună cu părinții ei să vadă urșii din orașul lor, Comănești. Când intrase la liceu, la insistențele fratelui ei, intrase și ea în ceată. Acolo îl cunoscu pe Cosmin tot urs în acea ceată. El, băiat înalt și voinic, purta o blană de urs mare, care fusese probabil a unui urs matur. Ea, Anastasia, purta blana unui pui de urs mai mare. Animalul era jupuit astfel încât să se formeze un orificiu la nivelul pieptului animalului. Capul animalului ucis era lăsat intact, împodobit cu canafi roșii la urechi și probabil într-un fel împăiat. Anastasia se întreba de multe ori cum erau prelucrate blănurile urșilor împușcați astfel încât să devină blănuri de urși cu care mergi cu uratul de Anul Nou. Ca să îmbraci blana de urs trebuia să te întinzi pe podea, îți băgai picioarele în labele inferioare ale ursului, mâinile în cele superioare. Deveneai în felul acesta una cu animalul ucis. Spiritul lui parcă te cuprindea atunci când încercai să imiți mersul ursului pe ritmul sacadat și puternic al tobelor. Nu mai erau oameni, se identificau cu acele vietăți de care oamenii se tem, se identificau cu animalul acela de care oamenii se temeau și îl respectau. Atunci îi cerea ajutorul lui Cosmin și când era cazul îl ajuta și ea. Uneori, la paradele destinate acestor tradiții străvechi prilejuite de sărbătorile de iarnă se simțea în elementul ei, așa de tare încât începea să mormăie ca o ursoaică. Așa îi rămăsese porecla. Îi cunoșteam, îi vedeam mereu la festivalul de datini și obiceiuri din orașul nostru, în ceata celor din cartierul Vâlcele. Între timp au reușit fiecare să se aranjeze profesional. Anastasia se înscrise la școala postliceală de asistente medicale, într-un orășel de provincie din județul Bacău.
Anii au trecut. Sărbătorile de Iarnă ale fiecărui an deveniseră o rutină pentru Anastasia și Cosmin erau nelipsiți din ceata plină de culoare și energie a celor din cartierul Vâlcele. Aceștia construiau adevărate care alegorice, împodobite cu animale împăiate. Păpuși reprezentând diverse personaje, mascați imitând personaje din filme horror, tunuri cu carbid, ușii care deveneau tot mai numeroși și mai mari de la un an la altul. Toate compuneau un spectacol grotesc, dar hazliu în acea ultimă zi a fiecărui an. La asemenea manifestații prilejuite de sfârșitul unui an vechi participau și ceata de urși din Dofteana, și cetele de urși și mascați din comunele învecinate ori plugul ori plugurile din Tisești și/sau din Pârâul Boghii, un alt sat din județul Bacău. Mari, cu brazii lor împodobiți cu hârtie creponată de toate culorile și trase de doi sau patru boi, plugurile dominau vizual drumul.
Anul acela urma să fie diferit. Cosmin urma să o ceară în căsătorie pe partenera lui de ” ursărit”, Anastasia. Pentru aceasta, ceru complicitatea ursarului, un tânăr pe nume Mihai și a dubașilor, doi băieți pe nume Cristian și Iulian. Conveniseră ca atunci când Cosmin își va da jos de pe cap capul de urs, însemna că își luase inima în dinți și dorea să își expună intenția de căsătorie. Atunci ursarul ar fi urmat să scandeze ”Foaie verde de scaieți, opriți tobele băieți” .
Planul a mers ca pe roate. Urșii cetei din Vâlcele urcară pe scena amenajată în fața primăriei Târgu Ocna. Ursarii începură să scandeze pe ritmul tobelor “Am venit la dumneavoastră/ Să ne primiți fața noastră/ Dacă bine și voiți/ Ursul nostru să-l primiți/ Da, poftiți în casă! Vin cu ursul din pădure/ C-amu s-o hrănit de mure/ Ș-am venit cu el în sat/ Să-și câștige de mâncat/ De mâncat și-o câștiga/ Dacă oamenii i-o da/ Joacă, joacă, Niculai/ Că ți-o da moșul mălai/ Și ți-a da și cucuruz/ Și mălaiul lui Bojuț” după această strofă, Cosmin observă că Anastasia , în blană de urs, tropotind scena cu labele, imitând felul în care ursul pășește ursul în pădure, venise în dreptul lui, așa că își dădu jos de pe cap capul de urs, având cei doi canafi roșii la urechi. Înțelegând semnalul, Mihai scandă ”Foaie verde trei scaieți, opriți tobele, băieți”. Lumea nu înțelegea de ce fusese întrerupt acest spectacol. Cineva din ceată avea vreun anunț de făcut? Vreun moment comemorativ, pentru un alt membru al vreunei cete care a murit subit în timpul acestor festivaluri de datini și obiceiuri? Nu urma nici un anunț obișnuit ori vreun moment comemorativ, ci nu mai mult nici mai puțin de o cerere în căsătorie. Cosmin se apropie de Anastasia din doi pași de urs și scoase de nu se știe unde o casetuță în care se afla un finuț inel de logodnă. Inima îi bătea cu putere, asemenea unui porumbel. Dacă o dădea în bară, dacă Anastasia îl refuza. Nu discutaseră niciodată înainte despre căsătorie, Cosmin însă bănuia că Anastasia ar avea unele rezerve, după ce părinții ei au divorțat atunci când era în clasele primare.
Venise momentul mult așteptat. Băiatul ceru microfonul de la Mihai, se apropie de Anastasia, îngenunchie, în măsura în care îi permitea și blana de urs și o întrebă dacă vrea să se căsătorească cu el. Fata acceptă, cu ochii în lacrimi de fericire și cei doi se sărutară, în măsura în care le-o permiteau acele blănuri de urs. Prezentatoarea acestui program artistic îi felicită și le ură casă de piatră și, cât de curând să li se alăture și un ursuleț, adică copilul lor să ajungă să facă parte din ceata de urși. Toată lumea a aplaudat fericită. 2022 urma să vină cu o nuntă în familiile lor.
Tobele și-au reînceput răpăitul sacadat, iar ursarii au început din nou să scandeze ” Hai, Martine la pământ/ Și ascultă-mă ce-ți cânt/ Când erai mai mititel / Erai tare frumușel/ Dar de când ai crescut mare/ Mă dai jos din picioare!”
Vă doresc ca acest an să fie la fel de norocos pentru voi așa cum va fi pentru Cosmin și Anastasia. Toate dorințele să vi se îndeplinească!
Un an nou fericit!
Guest post by Ana Cosmina Brăila, Târgu Ocna
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Anthony Hopkins: “La mulți ani, distracție plăcută! Dacă vei fi mahmur după, amintește-ți de mine”
Obiceiuri, tradiții și superstiții de Sfântul Vasile
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
