Dosuri de gări, subsoluri şi scări de bloc, lungi şi reci canale de scurgere. Aici au primit repartiţie copiii străzii. Sunt jegoşi, put şi aproape s-au sălbaticit, dar unii dintre ei au început să iubească. Un “lux” asumat în numele legilor firii. Dragostea lor nu este cu nimic mai prejos decât marile iubiri ale literaturii universale, desigur respectând proporţiile. Nelu şi Doina au fost fericiţi două luni. S-au cunoscut în metrou, s-au iubit în triaj, s-au despărţit pe Calea Victoriei. Dragoste de aurolac…
“Îi spuneau zâna…”
Nelu are 16 ani şi e aurolac de la 14. Acum este un fel de şef peste copiii din gară. Le face rost de muncă cu ziua şi îi apară dacă se iau alţi aurolaci de ei. Este din Orlat de pământ, din munţii Cibinului. A fugit dintr-un orfelinat din Sibiu şi s-a aciuiat aici, la poalele Grantului. E înăltuţ Nelu, suplu, cu un început de cioc din tuleie rebele. Se caută prin buzunarele canadienei de bogda-proste şi scoate o cutiuţă de “Motorola”, adică de vodcă Scandic. Aprinde un Viceroy de căpătat şi începe să povestească învăluindu-mă într-o privire albastră. Albastră de ger.
“La noi circulă repede informaţiile, barosane, mai ales despre fetele mişto. Ceilalţi îi spuneau zâna şi devenise printre noi, aşa, ca o poveste. Îşi făcea veacul prin Titan, la Betonierei. Eu am cunoscut-o în metrou, am recunoscut-o din prima. E o puştoaică de 17 ani, cu părul lung şi ochii verzi. Am băgat vrăjeala nasoală, aşa, de început.
Zâmbeşte strâmb. Se îneacă cu fum şi tuşeste scremut, bătrâneşte. Nefireşti pentru vârsta lui, pe faţă îi apar riduri. O caut din priviri pe Doina lui, zisă Zâna. Îmi surprinde privirea. “Nu mai este păsărica în cuib, barosane. Şi-a luat zborul. La început a fost simplu. Văzut-plăcut-buşit. Pe urmă, mi s-a întâmplat o chestie candrie: m-am trezit într-o dimineaţă, n-am gasit-o lângă mine şi mi-a venit să turb!”
“Chestia candrie” era dragostea de aurolac, abia înfiripată.
Luna de miere la… Pucioasa
Îndrăgostit fiind, Nelu s-a schimbat total. S-a rugat de nişte turci, şoferi de autocar, să-l împrumute cu două sute de dolari. I-au dat, că-l ştiau băiat parolist, care muncea cinstit pentru banii aceştia. Mai cere o ţigară şi o pune la păstrare după ureche. Nu îl grăbesc, dar îmi simte nerăbdarea. “Am luat, tot de la turc, două verighete de aur şi ne-am logodit cu popă, adică vorba vine. E un aurolac pe aici, care cântă pe nas, a fost ajutor de dascăl. I-am dat o bere şi ne-a făcut o slujbă ca la Mitropolie. S-a încurcat doar la sfârşit, când, în loc de Isaiia dănţuieşte, a cântat Veşnica pomenire, parcă a cobit, coasta lui de drogat!”
Cu banii rămaşi după ce şi-au cumpărat ţoale de protocol, Nelu şi Doina s-au suit în primul tren şi au ajuns la Pucioasa. Acolo era capătul liniei. Au huzurit o săptămână, într-un hotel de mâna a treia. Atât le-au ajuns banii. La întoarcere nu le-a mai rămas nici de bilete, noroc cu “naşul ”, că a fost băiat de comitet şi i-a înţeles. Ba,le-a mai dat şi sfaturi. “Auzi,barosane! Cică să avem grijă de ispite, că ele ar fi singurul nostru duşman. Oricum, a fost frumos la Pucioasa, ne-am suit pe munţi de nebuni, ne-am tăvălit prin zăpadă. I-am cules conuri de brad, că alte flori nu erau pe cancerul ăla. N-a prea fost fată mare, ar fi fost culmea să am şi pretenţii. La noi, la aurolaci, n-ai să vezi aşa ceva, decât la mucoasele de 13 ani. A avut ceva bărbaţi până la mine. Unul, Rică ţiganul, a lăsat-o borţoasă. A scos copilul cu andreaua, era să dea ortul, a bolit vreo lună. Ajunsesem să ne spunem totul, aşa,ca oamenii mari.
Topless pe Calea Victoriei
“Căsnicia” lor a durat cam o lună şi jumătate şi s-a consumat într-o magherniţă din triajul Gării de Nord. Nelu pleca dimineaţa să muncească la turc pentru banii împrumutaţi şi venea seara târziu. Într-o zi, Doina i-a spus că a vorbit cu un domn patron care i-a promis să o angajeze undeva pe Calea Victoriei, să danseze în bar. “Am dus-o de mână până la intrare şi, de atunci este aproape un an, nu am mai văzut-o. Am încercat să o caut de câteva ori, dar nu m-au lăsat bodyguarzii să intru, cică e ţinută obligatorie. De unde, steaua mea, să fac rost de ţoale de protocol? Nu îi port pică, am înţeles-o. Cu frumuseţea ei, cu uitătura aia din ochi, poate să câştige lovele grele, ce să caute lângă un păduchios ca mine? Nu cred să fi uitat, totuşi, că ne-am luat cu popă.
Mai am două luni de spălat la autocarul turcului şi după aia încerc să fac rost de bani adevăraţi. Mi-a promis un caşalot că mă ia să spăl podele peste gârla aia mare, în oraşul damei cu torţa.Când o să mă întorc, cumpăr o maşină la mâna a doua şi o răpesc, pe ochii mei! E dată dracului dragostea de aurolac, barosane, ascultă-mă pe mine!”
L-am rugat pe Nelu să îmi dea semnalmentele Doinei. Am căutat-o cu privirea în sala unui night-club bucureştean.Este top-less,adică picoliţă cu sânii goi. În jurul ei roiesc bărbaţi cu bani, foarte mulţi bani.Un italian abţiguit o ciupeşte de fund şi îi strecoară în chiloţi o bacnotă de 50 de dolari. O chem la masa mea.
-Bună seara,Doina.
-Bună seara, domnu’, de unde ştii matale cum mă cheamă? Pe aici mi se spune Păpuşica.
-De la Nelu.
Un abur de o clipă îi joacă privirea. Se aşază şi mă roagă să îi iau ceva de băut. Bea pe nerăsuflate un pahar de Martini.
-Ce mai face?
-Bine, îi este dor de tine.
-Ştiu, şi eu mă gândesc la el uneori. Am vrut să-l caut, dar mi-a fost teamă că am să rămân cu el. Nu mai vreau să stau prin canale. Nici să mă facă poştă aurolacii când el este plecat.
-Aici îţi merge bine?
-Da şi nu. Aurolac, bancher, om de afaceri, tot una. Bărbaţii sunt la fel, cum văd o gaură, vor s-o astupe. Câştig bine, dorm într-o cameră ca lumea, am apă caldă. Nelu a fost singurul care m-a respectat. Ne-am şi iubit, în felul nostru. Aş vrea să pot face ceva pentru el. Dacă îl vedeţi, spuneţi-i că nu l-am uitat. Am să-l caut într-o zi, când nu-mi va mai fi frică.
Pleacă la o altă masă pentru a distra un alt client. Renunţ să îi povestesc că banii pentru care Nelu spală luni de zile autocarul turcilor ea îi poate câştiga într-o singură seară. N-ar avea nici un rost. În dragostea de aurolac – şi în dragostea de aurolac, mai bine spus – banii au locul lor bine determinat cu o precizie machiavelică. Oricum, Nelu mi-a promis că îmi va scrie o vedere din Bărăganul de peste gârla aia mare, cum i-a plăcut să numească America.
Citiţi şi
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Ce făcuseră mamele noastre de nu ne lăsaseră nicio avere?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
