După anunÈ›ul condamnării definitive a lui Dragnea la 3 ani È™i 6 luni cu executare am avut un sentiment ciudat: bucuria era asemănătoare celei din 1989, când îți venea să strigi pe stradă vestea că CeauÈ™escu a fugit, că s-a terminat cu dictatura. Dar pentru ca acea bucurie să se manifeste, să poÈ›i serba chiar moartea duÈ™manului, a fost nevoie de peste 50 de ani de comunism cu toate relele lui. Acum, n-au trebuit la fel de mulÈ›i ani pentru ca să ne umplem de resentimente È™i strigăm nu “la moarte!”, ci “la puÈ™cărie!”. Cu bucurie. Ăsta e unul din relele care ni s-au întâmplat – ne-am desensibilizat, ne-am înrăit. Și ne bucurăm cam repede È™i cam degeaba… (voi reveni)
Altul ar fi că, la atâta incompetență promovată la vârful politicii decizionale, ajungi să renunți la o carieră care poate ți s-ar fi potrivit. Dar nimeni nu are nevoie de oamenii care știu.
Alt motiv, care ne privește pe noi, femeile, ar fi că nicio femeie capabilă cu adevărat să ocupe o astfel de demnitate nu ar mai vrea să fie prim ministru, după ce ne-a arătat PSD drumul și a aruncat la coș meritocrația.
Ultimul, dar nu cel din urmă, ar fi că acești hoți care au furat sub ochii noștri, cu complicitatea unora dintre noi (la tăcere mă refer), au arătat românilor doar ce înseamnă să fii băiat deștept, șmecher sau baron: furi și chiar dacă faci un pic de pârnaie, nu contează. Rahova e un club, nu un penitenciar. Reputația a ajuns și ea la coș, cui îi trebuie imagine imaculată, dacă doar stropită e la modă?
Și deasupra tututor relelor, răul fără margini al vulnerabilității date de sărăcie în fața micii sau marii încălcări a legii și a admirației secrete sau fățișe pentru infractori: mulți români ar fi gata să facă pușcărie pentru mult mai puțini bani. (click!)
Later edit: Cât despre bucuria cam fără noimă, iată ce scria imediat după anunțul condamnării Dan Pavel pe pagina lui de facebook:
Mda, Liviu Dragnea a fost condamnat la 3 ani È™i 6 luni cu executare. Vă bucuraÈ›i aiurea. Adică intră în Jilava, la secÈ›iunea vip-uri, unde ai internet, televizor, telefon, È™i spaÈ›iu locativ cât nu aveÈ›i voi în libertate, la garsonierele confort doi sporit. Vine săptămânal un argat cu Moet, cu caviar rusesc È™i îți aduce futnicele pe uÈ™a din dos, cu duba penitenciarului. Iese într-un an, pentru bună purtare È™i cele È™aisprezece cărÈ›i pe care le va scrie în detenÈ›ie È™i… asta a fost! Eu v-am mai spus, aÈ™ da oricând un an din viață pentru averea unui judeÈ› ascunsă prin conturi în Cipru sau ElveÈ›ia È™i pentru un palat în Brazilia. Stau doi-trei ani È™i sunt liber să cheltui milioane de euro, undeva pe o plajă tropicală. Trai, nenicule! Să munceÈ™ti toată viaÈ›a pentru 500 de euro salariu È™i să te aÈ™tepte o pensie de 250 de euro – aia e puÈ™căria de fapt. Să te uiÈ›i cu jind la două felii de muÈ™chiuleÈ› din galantar È™i să nu È›i le permiÈ›i – aia e puÈ™cărie. Să dezbraci un copil ca să-l îmbraci pe altul, să alegi între medicamente È™i facturi, să È™tii că, dacă te îmbolnăveÈ™ti È™i nu mai poÈ›i munci, familia ta e condamnată la sărăcie, să ai rate pe 30 de ani sau boli cronice în sistemul medical românesc – aia e detenÈ›ia adevărată, închisoare pe viață. Noi suntem condamnaÈ›ii… È™i ne bucurăm ca proÈ™tii la 3 ani È™i È™ase luni. Jur că, pentru un milion de euro pe an, m-aÈ™ duce mâine!
Azi suntem gata să deschidem È™ampanii, să ieÈ™im în stradă, să chefuim, să facem glume, să răsuflăm uÈ™uraÈ›i. ÃŽnsă toate astea sunt scuzabile doar câteva minute. Dacă nu continuăm să forțăm schimbare, tot ei au câștigat. Pentru că răul de felul acesta se multiplică ca-n basme – tai capul unui balaur È™i cresc la loc alte cinci.
Pe scurt: țara e vraiște, ne mai uităm mult la televizor?
28 mai, ora 8 – Mesajul adresat pe pagina noastră de facebook celor care, după ce au citit, m-au acuzat că aÈ™ fi pesedistă.
“Celor care s-au mărginit doar la titlu sau la primul paragraf È™i au comentat, acuzându-mă de simpatii psd-iste, vă reamintesc că până acum ne acuzaÈ›i de contrar. Ceea ce aÈ›i citit e un punct de vedere scris la cald, după ce a trecut euforia prilejuită de cea mai discretă arestare. Când am evaluat răul, întinderea lui È™i am mai constatat o dată că există riscul să rămânem doar cu mica satisfacÈ›ie/plăcere trecătoare. Fără să înÈ›elegem răul în forma lui cea mai perfidă, suntem sortiÈ›i să ni se mai întâmple asemenea nenorociri care ne mănâncă sănătatea, care ne schimbă firea, care ne È›in inactivi, indiferenÈ›i, neîncrezători în forÈ›a noastră de a schimba ceea ce ne face rău. Realitatea arată că averile nu se recuperează, România tot codașă, românii tot plecaÈ›i de-acasă. De aceea aÈ™ zice să respirăm un pic È™i să continuăm ce-am început de nevoie acum doi ani jumate! Și nu doar să “rezistăm”, să determinăm. Măcar acum, cu arestarea lui Dragnea, chiar dacă nu pentru relele cele mai mari, ar trebui începută asanarea temeinică a politicului È™i a spaÈ›iului public. Pentru că, deja È™tim, partidele nu se pot auto-curăța precum cuptoarele de la aragaz… MulÈ›umesc!”
Citiţi şi
Nepăsarea. Mâine va fi mai rău
CeilalÈ›i să moară – în căutarea umanității pierdute
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
