Povestea mea începe într-o zi de iarnă, când pereţii îngheţaţi ai micii garsoniere în care locuiam se strânseseră fără speranţă în jurul meu. Când singurătatea şi disperarea îşi făcuseră culcuş confortabil în patul şi în inima mea… Când relaţia cu cei din jur se înrăutăţise până la epuizare, când iubirea nu mai căpăta niciun sens… Atunci am închis ochii şi mi-am lepădat visele, ca pe nişte rufe dureros de scumpe, dar murdare, şi am jurat să nu mai sper la nimic, să trăiesc aşa cum va fi, de la o zi la alta, de la o respiraţie la alta.
Însă în mine a crescut un alt sentiment pe care nu-l cunoscusem până atunci: revolta. Cu pumnii strânşi de neputinţa de a mă agăţa de ceva palpabil, de o porţie de fericire, de o felie de dor şi emoţie, am parcurs încet şi clătinat drumul până la o stare de furie oarbă. Şi atunci am scris primele mele rânduri, prima mea dezlănţuire, primul meu strigăt.
Şi se pare că am trezit din somnul amorţit acea ultimă ursitoare care îmi fusese alături la naştere, dar care mă uitase. Am primit în dar un condei. Mă întrebam suspicioasă ce aş putea face cu el, cum să-l folosesc pentru a capta bucuria lumii, pentru a mă conecta din nou la viaţă.
Am muncit zile fără şir şi, de cele mai multe ori, fără noimă. Am acumulat, am scăzut, am plâns şi am mers mai departe. De multe ori am trântit uşile în urma mea, fără conştiinţă, doar cu nebunia tinereţii şi a vântului în păr, cu dragostea de mână, cu încrederea că voi putea cândva să visez.
De şi mai multe ori am fugit, am renunţat la tot pentru o plajă pierdută între munţi, pentru valuri de ocean la care mă închinam cu evlavie sau pentru oraşe în care îmi ascundeam identitatea şi îmi pierdeam drumul. Însă m-am întors de fiecare dată… pentru că nu am putut renunţa la singurul lucru ce va rămâne în urma mea: o pagină, pe jumătate scrisă…
După cinci ani, mă aflu aici, pe ţărmul mării mele. O mare de cuvinte împărtăşite cu voi, cititoarele revistei Catchy, alături de care sper să îmi trăiesc toate visurile în care am învăţat să am încredere.
Cu drag,
Ioana Budeanu
Editor-in-Chief
Aştept poveştile voastre aici!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
