M-ai iubit din clipa în care m-ai văzut! În primele luni m-ai iubit temându-te ca mângâierea ta să nu mă rănească. Eram fragilă, iar grija ta m-a făcut puternică, atât de puternică, încât ai plâns pe umărul meu în ziua în care bunica nu a mai fost.
M-ai învățat să fiu independentă și m-ai sprijinit mereu. Mi-ai șters lacrimile și durerea mea se oglindea în ochii tăi. Mi-ai arătat ce înseamnă familia!
M-ai făcut să înțeleg că, indiferent de momente și zile mai proaste, iubirea este necondiționată! M-ai făcut să mă simt importantă fără să devin răsfățată. Relația ta cu mama mi-a devenit model de longevitate.
Am încercat să mă pun în locul tău, nu azi, ci peste ani. Am reușit prin versuri:
Vezi tu… eu sunt bătrân și timpul mi se scurge,
Nu-ți mai sunt de folos când viața ta decurge
La fel și fără mine și sfatul meu în toate,
Astăzi tu poți mai bine decât tăicuțul poate.
Dar parcă ieri, copile, te țineam strâns de mână
Vrând să-nțeleg întocmai ce puiul meu îngână.
Te sărutam pe frunte, pe umeri te purtam
Și ce știam mai bine, cu drag te învățam…
Dar timpul a trecut și mâinile-mi bătrâne,
Tot tremurând se-agață de timpul ce-mi rămâne
Să-l mai petrec cu tine când te întorci acasă
Și să mă vindeci, tată, de dorul ce m-apasă!
Le-am scris acum pentru viitor! Pentru că oamenii uită uneori ce este important, iar eu vreau să îmi amintesc!
Vreau să mă întorc mereu la copilărie în brațele tale!
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
