Dragă soție a lui,
mi-a obosit inima și mi-au obosit picioarele.
Să fug de el și apoi să mă las prinsă iar de vraja asta.
Mi-au obosit ochii de lacrimi, poate și ție.
Ale mele nu sunt de fericire, ale tale nu știu de ce sunt.
El își începe dimineața cu mine, seara adoarme în brațele mele, respirând pasiune și iubire.
Nu știu cum îl iubesti tu, dar eu îl iubesc într-atât, încât am o durere inexplicabilă în piept.
Știu că îți place costumul lui albastru de in, asortat cu pantofii maro, știu că niciodată nu l-ai văzut în pantaloni scurți cu rupturi și în tricouri colorate.
Știu că nu știi ca eu am colindat cu el prin magazine ca să îi asortez fericirea din ochi cu altfel de haine decât costumele formale negre pe care le cumpăra singur. Tu de ce nu ai avut grijă de asta?
Acum are aproape vârsta mea… și la chip, și în suflet.
Știi că noi nu facem doar dragoste?
Avem nopți când plângem pentru iubirea asta, plângem pentru tine, pentru el și pentru mine. Combinația asta nu va ieși niciodată câștigătoare.
Câștigătoare ești tu.
Cum e să fii o astfel de amantă? Găsești un bărbat rătăcit, fugar, nefericit și îi arăți cât e de simplă viața, cât de bună poate fi cafeaua pe care nu o iubea deloc înainte, cât de dureroasă poate fi pasiunea, cât de aproape îi mai este copilăria, îi desenezi pe spatele gol viața lui de care nu a știut nimic până acum.
Cum e să fii o astfel de amantă? Să renunți la propria fericire pentru liniștea celei care îi poartă numele?
Am obosit.
Am încercat să îmbin mirosul de pătrunjel și sarmale cu cel de Dior.
Și am reușit, deși locul meu preferat nu era bucătăria.
Am vrut să îi arăt că eu tot pot fi ca tine.
Am mânuit aspiratorul și fierul de călcat, închipuindu-mi că tu așa l-ai cucerit.
Oare eu de ce nu aș putea?
Am tăcut… am tăcut până când la shooping eu am vrut într-o zi mai mult decât ai fi vrut tu într-un an.
Tu de ce nu vrei niciodată nimic? Tu trăiești doar cu miros de primăvară?
Tu nu vrei genți și nici pantofi? Tu nu știi că o singură geantă nu se asortează cu toți pantofii sau că nu orice ruj îți poate reda starea?
Tu de ce nu vrei niciodată nimic? Poate pentru că nu știi că e nevoie de cel puțin 10 produse cosmetice ca să efectuezi un machiaj impecabil și de cel puțin jumătate de oră de liniște ca să îl aplici corect?
Și nu, te rog nu îndrăzni să îmi spui că frumusețea unei femei este definită de alte lucruri… da, și de altele, dar o femeie nu trebuie să uite în niciun context că este femeie și că are de trezit trăiri în sufletul bărbatului de lângă.
Și nu îmi spune că nu reușești, am eu prietene căsătorite care au timp și de bucătărie, și de copii, și de job, și de machiaj, și de aranjat părul și asortat rochiile cu pantofii.
Ah, și da… au timp să își și f… bărbatul. Nu, nu la creier. La propriu. Astea nu vor fi înșelate, pentru că muncesc să își facă bărbatul fericit. De apreciat!
…
Poate din cauza asta s-a îndrăgostit de mine? Pentru mersul elegant pe tocuri sau pentru atitudinea mea de femeie puternică?
Păi puternică nu sunt, tocmai ce îți vorbesc deschis, plângând in hohote.
Nu l-am luat niciodată de lângă tine.
L-am împrumutat.
Dar iubirea nu poate trăi cu datorii față de altcineva.
Dacă trebuie ascunsă se pare că trebuie interzisă.
Râde cu mine ca un nebun, tu de ce nu ai viața? Tu de ce nu îi dai din viața ta dacă îl iubești ?
Al tău va fi, umăr lângă umărul tău, mână lângă mâna ta. Îți va respira la ureche și îți va da siguranța că ai bărbat lângă tine. Oare îl meriți ?
Pentru că el mă merită pe mine.
Îmi admiră unghiile și machiajul , precum și trupul jucăuș acoperit de cămașa lui albă.
Tu de ce te ascunzi în haine chicioase, împaietate sau demodate?
Tu nu faci niciun efort să îl ții lângă tine… și totuși el rămâne.
Și totuși eu îl las, îl las pentru tine.
Mă doare însă, că ai cel mai frumos și puternic bărbat, dar nu faci nimic pentru asta.
Sarmalele nu sunt deajuns. Și nici faptul că tu taci mereu și ești fată cuminte.
Nici asta nu cred că îi place.
Altfel nu îmi explic faptul cum vine și mă sărută ca un nebun după ce eu îl cert, strig, plâng și sparg pahare încercând să îi explic cât de neliniștită este inima mea în lupta asta.
Am obosit.
Eu o să plec.
Când o să vii tu, să nu te sperii de mirosul cămășilor lui și nici de agenda în care i-am tot scris scrisori.
S-ar putea să nu îl recunoști. E altfel. E creația unei iubiri.
Noi doi am fost ca un păcat permis de sărbători.
Numai că locul lui e lângă tine, iar locul meu nu știu unde e.
Ne plimbăm pe străzile orașului ăstuia superb cu aer de mare, ne oprim, ne privim… încep să plâng și să tremur.
El îmi spune cu vocea înceată:
– Rămâi, trebuia să înțelegi până acum că locul tău e lângă mine.
Cum? Spune-mi tu, femeie cu acte în regulă, cum pot să îți fur fericirea?
Chiar dacă eu l-am iubit cu mult înaintea ta și chiar dacă eu am sperat la el ani de zile, cum să îl fac al meu?
Ție totul ți-a venit ușor. Eu însă am obosit.
Închid capitolul fericirii pentru mine și mă uit la el cu ochii în lacrimi, spunându-i:
– Nu îmi aparții!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
„Pe atunci eram săraci, dar fericiți”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
