Îţi scriu fiindcă în doi ani nu mi-ai dat şansa să-ţi vorbesc.
Îţi scriu pentru că, deşi au trecut ani de împăcări şi despărţiri, privirea ta a rămas la fel de goală ca la început. Privirea ta bleagă şi goală reflectă incapacitatea de a iubi un om gata oricând să sacrifice orice pentru tine, dar asta aveam să înţeleg mai târziu.
Te iert şi îţi spun că am mii de întrebări fără răspuns. Dar linişteşte-te, că întrebările nu le vei mai auzi, cel puţin nu de la mine. Acum e linişte în mintea şi în sufletul meu fiindcă ştiu că nu mi-a mai rămas nimic de oferit şi că am spus atât cât mi-a fost permis să spun.
Deşi te-am condamnat şi ţi-am vorbit urât, acum îţi spun că îmi eşti indiferent şi că m-am vindecat de tine…. Cu toată povestea ta desprinsă din basme, cu flori, cadouri, case, maşini, copii şi viitor luxos în doi (viitorul tău va fi mereu în patru – ea, tu, mama şi tata).
Nu eşti vinovat de nimic fiindcă nu ştii să iubeşti. Am înţeles mai târziu că nu ai primit afecţiune şi iubire până să mă cunoşti, deci nu ai ştiut cum să gestionezi situaţia.
Am aflat la final, că la tine dragostea e matematică şi că inclusiv sentimentele la tine se împart la 4.4 (cursul euro la BNR).
Ai multe calităţi, care însă te ajută doar pe tine să trăieşti precum un rege. Munceşte cât poţi să-ţi menţii standardul, fiindcă va fi vai şi amar de tine dacă te dezechilibrezi şi cazi.
Învaţă să respecţi oamenii, dacă doreşti să primeşti asta la schimb, fiindcă respectul nu înseamnă ca numele tău să fie rostit cu un „domnule…” înainte.
Dacă vrei nopţi liniştite, căci doar atunci vii acasă, învaţă să oferi zile frumoase fetei care, inconştientă fiind, sau păcălită, cum a fost cazul meu, va alege să îţi stea alături.
Pozezi deseori în victimă fiindcă e mai simplu să fii compătimit decât să îţi asumi şi să dai explicaţii logice. Tot respectul că ţi-ai găsit rolul care să ţi se potrivească perfect, doar că, la un moment dat al vieţii, s-ar putea să-ţi cadă masca.
Ştii să te foloseşti de oameni, să le iei toată energia, strălucirea şi entuziasmul, dar învaţă că va trebui să dai ceva la schimb şi cum nu ai prea multe de oferit, te anunţ cu tristeţe în suflet că DA, va trebui să-ţi împărţi AVEREA cu ea.
În concluzie, nu trăi cu frica numită „stă cu mine pentru bani”, pentru că asta e o certitudine şi, crede-mă, o ceri cu vârf şi îndesat.
În final, îţi spun că poveştile începeau grozav şi se terminau de fiecare dată îngrozitor, cel puţin pentru mine, dar vreau să îţi mulţumesc fiindcă datorită ţie am devenit mai puternică, mai ambiţioasă, mai frumoasă şi am învăţat să mă accept aşa cum sunt, mai exact, MINUNATĂ.
M-ai învăţat, de asemenea, că oricât de mulţi bani ai avea, ajungi să îţi doreşti din ce în ce mai mulţi şi că ei nu vin la pachet cu fericirea şi iubirea. Acum ştiu cât valorez şi cât să cer de la cel de lângă mine… şi crede-mă că de data asta nu mă voi mai mulţumi cu puţin.
PS: Mă tem mai mult de o viaţă în moarte clinică decât de una în singurătate.
Guest post by Bianca Cernescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
