Un drum destul de lung cu maşina. Ştiu pe de rost melodiile de pe cd-ul de la el, aşa că deschid radio-ul. :))) My God!! Not again! „Ce are ea?”! O iubesc pe Delia. Atitudinea şi vocea. Şi melodia este drăguţă. Dar versurile? Eee, aici e problema. Nu numai că mesajul transmis îmi pare unul de tăiat venele, dar mă şi provoacă să fac puţină filosofie. Why not? Şi aşa drumul e lung…
Aşa că… jur că nu înţeleg, de ce, tu, femeia înşelată (căci despre ea este vorba) ar trebui să te întrebi ce are cealaltă! Şi da, sunt în măsură să spun că nu ar trebui să faci asta, pentru că viaţă a ţinut morţiş să-mi arate cum este atunci când te afli în această ipostază, dar şi a „celeilalte”. Poate acesta este motivul pentru care nu voi fi niciodată o feministă veritabilă şi poate de aceea încerc să gândesc fără să judec şi fără să fiu exclusiv de partea cuiva. Am învăţat că adevărul se află, întotdeauna, la mijloc.
Dragă femeie înşelată, este absolut inutil să te întrebi ce are cealaltă, pentru că mereu va există o alta cu „acel ceva” pe care tu nu îl ai. Şi nu, nu este vorba de frumuseţe, vârstă sau servicii sexuale. Pentru că, din păcate, aşa aţi fost educate, dragilor, să credeţi că ei pleacă pentru un sex oral. Pentru că bunicile, mătuşile şi mamele voastre credeau că a fi soţie se rezumă la a fi o bună gospodină şi atât! Nu, dragilor, dragostea chiar nu trece prin stomac. Poate fi vorba de orice altceva. De o privire plină de pasiune şi care poate demonstra totul. De chimie. Da, exact, de chimie între el şi o alta, pentru că sunt convinsă că multe v-aţi căsătorit doar imaginându-vă că iubiţi un om.
Ştiu şi eu cum este să iubeşti ideea de a fi măritată sau de a fi într-o relaţie, aşadar, ideea, şi nu omul. Poate fi o vorbă caldă, pe care tu nu o mai poţi spune, pentru că te-ai obişnuit cu statutul, pentru că te preocupă mai mult copiii, pentru că, de ceva vreme, îi vezi doar defectele. Aşa cum tu ai nevoie de atenţie din partea lui, şi el are aceeaşi nevoie. Şi mai are nevoie de validarea inteligenţei lui pe care tu nu o mai recunoşti de ceva vreme, de linişte, de momente amuzante pe care tu nu i le mai oferi, pentru că eşti atât de ocupată să-l cerţi, de încurajare în situaţii în care sufletul lui este în iad şi multe altele.
Poate dacă ai putea să înţelegi ce înseamnă iubirea pentru partenerul tău şi dacă nu ai fi atât de centrată pe ceea îţi doreşti tu, poate el nu va mai căuta în altă parte. Desigur, nu vorbesc de cazurile patologice, de cei care simt nevoia să flirteze cu oricine şi care au ca scop în viaţă de a zbura din floare în floare. Îmi spunea o prietenă că este firesc să te întrebi, înşelată fiind, ce are cealaltă, pentru că situaţia este atât de dureroasă, încât îţi provoacă frustrare. Păi, de femei frustrate este plină lumea. Le găseşti la tot pasul, cel puţin în ultima vreme, când totul a devenit public. Şi fericirea, şi ura, şi invidia. Desigur, ele au existat dintotdeauna, însă acum, doamnele au posibilitatea de a-şi arăta sentimentele pe faţă, mai ales pe FB.
Oare nu ar fi mai frumos, mai sănătos, mai creştin (pentru că, deh, multe sunt şi credincioase), să lase frustrarea de-o parte şi să-şi folosească energia pentru a face ceva bun şi folositor pentru ele? Cât de greu o fi să-l lase în pace pe fraier (pentru că, desigur, ele aşa îl văd), să încerce să nu-şi mai plângă de milă pentru soarta crudă şi nemiloasă de care au avut parte şi să încerce să o ia de la capăt ca nişte femei puternice ce se pretind a fi?! Sincer, nu ştiu ce ai putea rezolva cu atâta autocompătimire şi şantaj emoţional? Îl vrei înapoi? Ok. Dar te-ai întrebat, măcar o dată, de ce? Din orgoliu? Păi, atunci, Niculino, n-am făcut nimic! Se întoarce prostu’ la tine, tu eşti happy că a terminat-o cu curva şi… ce să vezi! Peste ceva vreme, apare alta! Că tu clar nu ai avut niciun gând să te schimbi, ba, mai mult, îi şi reproşezi la tot pasul că a greşit! Cât să te mai suporte şi el?!
Fix aceeaşi situaţie cu versuri tâmpite am găsit într-un alt cântec „Atâta timp cât mă iubeşti!” Pe bune?! Aici e mai nasol! 🙂 Pentru că asta vorbeşte deja de o condiţionare a iubirii (te iubesc atâta timp cât şi tu o faci), ceea ce nu este în regulă. Bine, it’s not ok, for me! Se prea poate ca într-o lume normală, eu să fiu singura anormală. Sau o fi invers?
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
