Am terminat de citit cartea ta minunată și vreau să încep prin a-ți spune: Mulțumesc!
Mulțumesc în numele tuturor celor care au citit sau vor citi această carte, dar care nu vor avea ocazia de a-și exprima recunoștința.
Mulțumim, așadar, pentru sinceritatea și curajul de a-ți spune povestea pentru că astfel ne ajuți pe toți să ne acceptăm propria poveste, cu bune și rele, cu încercări și limite, dar și cu reușite și perspective optimiste.
Suflet de porțelan este mult mai mult decât o carte. Este o radiografie a unui proces de vindecare a sufletului și a trupului, dar și o radiografie relevantă a societății, a nedreptăților din sistemul medical, din sistemul juridic și din sistemul educațional. În povestea ta, se vor regăsi multe persoane care au (de) luptat cu inechitatea, cu lipsa de empatie și chiar de umanitate a celor care au, teoretic, puterea de a schimba vieți în bine, dar aleg să nu facă lucrul acesta.
Însă, în aceeași poveste, regăsim tonul senin și candoarea acelui copil de aproape 14 ani care se bucură când anumiți medici îi zâmbesc sau îi spun cuvinte de încurajare.
Cartea aceasta marchează, firesc și fără să îți dai seama, trecerea de la copilăria lipsită de griji la o maturitate pe care rareori o mai întâlnim în discursul sau în comportamentul tinerilor de astăzi.
Nu putem și nu știm să răspundem la zecile de întrebări al căror incipit este acel „DE CE…?”, însă ceea ce este cert este că această carte va schimba vieți, oameni, mentalități în bine.
Am ascultat discursul tău de la evenimentul de lansare a cărții și m-a impresionat profund maturitatea, înțelepciunea, autocontrolul, eleganța și rafinamentul discursului tău și al prezenței tale.
De fapt, atunci te vedeam pentru prima oară, deși nu față în față, și am știut din prima clipă că ești una dintre cele mai frumoase și mai senine prezențe feminine pe care le-am văzut vreodată.
Apoi te-am revăzut în emisiunea Nu există nu se poate și în emisiunea Femei de 10 și am realizat din nou că un zâmbet senin ca al tău poate face diferența în viața fiecăruia dintre noi.
Povestea ta a ajuns la sute, poate chiar mii de oameni și a atins sufletele lor în moduri nebănuite. Am învățat cu toții o lecție de viață, despre curaj și puterea optimismului, despre importanța de a fi unii lângă alții, mai ales în momente critice.
Despre valoarea prieteniei adevărate, ai scris și tu că, abia în momentele grele, învățăm cine ne este prieten cu adevărat. Cei mai mulți dintre noi au conferit titlul de „cel mai bun prieten” încă din copilărie unor persoane pe care ulterior viața sau Dumnezeu le îndepărtează, într-un fel sau altul, din preajma noastră pentru ca noi să înțelegem că sufletul unor oameni e ca o ușă care nu se poate deschide pentru noi pentru că noi merităm ceva mult mai bun și mai autentic.
Alte uși, alte suflete se vor deschide în fața noastră iar noi vom ști, de data aceasta, că prietenia adevărată, salvatoare trebuie să treacă proba sincerității, a timpului, a bunătății și a înțelepciunii. Iar cei care rămân lângă noi sunt cei care contează, nu cei care pleacă atunci când ne este greu.
Știu că rănile din suflet s-ar vindeca mult mai ușor dacă cei care ne-au rănit ar recunoaște că ne-au greșit. Însă, uneori, oamenii nu au puterea aceasta de a recunoaște pentru că nu știu sau nu înțeleg nici ei cât de mult au greșit. Atunci nu ne rămâne decât să alegem să iertăm pentru liniștea sufletului nostru.
Există un echilibru în toate iar liniștea interioară este cel mai important dar pe care ni-l putem oferi noi înșine.
Se simte din poze puterea legăturii strânse pe care o ai cu părinții tăi și vă doresc să păstrați pentru totdeauna forța și frumusețea acestei legături pentru că, acolo unde e armonie și încredere din partea părinților, copiii lor devin oameni de valoare. Mă înclin, ca om și ca profesor, în fața unei astfel de legături între copii și părinți!
Iar în zilele în care vor fi și momente dificile, să te uiți la toate lucrurile extraordinare pe care le-ai realizat, la oamenii care te înconjoară cu iubire și prețuire și astfel vei avea din nou puterea de a lupta pentru încă un vis împlinit.
*
Aș vrea să spun că Suflet de porțelan este o carte cu o perspectivă optimistă, pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul cărții, și, spunând acest lucru, nu vreau să minimizez în niciun fel suferința și încercările pe care a trecut Andreea, ci vreau să subliniez puterea mesajului pe care îl transmite: să trăim cu recunoștință fiecare zi pentru că fiecare zi obișnuită este un dar. Să nu ne dorim lucruri sau situații extraordinare, ci să ne bucurăm de lucrurile simple, să nu uităm să prețuim viața. E cel mai valoros dar, chiar dacă nu este legat cu o fundă roșie.
*
În speranța că ne vom vedea într-o zi,
Te sărut pe frunte,
Oana Pușcașu
Cartea poate fi comandată pe site-ul Libris.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
