De fiecare dată când îmi apar articolele cu și despre amanți, îmi înghit cu greu nodul din gât. Cât urăsc cuvântul ăsta… cât urăsc egoismul și nonșalanța cu care se afișează doamnele mândre de postura lor, de parcă ar fi cel mai firesc lucru din lume…
Dragă amantă, sunt o femeie înșelată. Nu, nu am stat în genunchi implorând-mi bărbatul să nu mă părăsească, nu sunt genul de femeie care sufocă, nu am încercat să-l păstrez cu orice preț și nici nu sunt demnă de milă în ochii tăi. Nu, draga mea… la fel cum te-a mințit pe tine, m-a mințit și pe mine, la fel mi-a șoptit vorbe dulci în timp ce făcea dragoste cu mine, mă ținea strâns în brațe în timpul nopții și îmi jura că familia lui e cel mai de preț lucru din lume. Păcat ca m-am prins…
Am știut cine ești, însă nu am venit să îți bat la ușă. Mi-am plâns durerea și neputința până la epuizare, m-am luptat să-mi văd de viața mea, iar dacă am făcut asta, ai fost sacrificată tu. Fii liniștită, nu ai pierdut nimic, în egoismul lui absolut ne-ar fi păstrat pe amândouă, păcat că eu nu sunt dispusă să fac compromisurile tale.
Prima dată s-a întâmplat de mult, am fost prea mică și prea proastă atunci să îmi văd de viața mea, mai știi, chiar ne-am întâlnit… da, da momentul ăla în care ai spus „ce nevastă grasă și urâtă are băiatul ăsta”, așa că te-ai oferit să îl salvezi tu. N-ai știut că eram gravidă în şapte luni, dehh, cum era să-ți spună. Dar ai știut când ai venit în casa mea, pe când eu eram în maternitate, și chiar și așa, în deplină cunoștință de cauză, te-ai tăvălit în patul meu, fără să îți pese.
A fost o lovitură grea pentru mine, știi, eu am intrat în viața lui după ce el a fost înșelat de fosta lui soție, i-am vindecat rănile, i-am acceptat defectele și mă juram oricui că el nu ar înșela niciodată. Ieșise dintr-o căsnicie toxică și plină de suferință, de ce ar provoca, la rândurl lui, același lucru? Aș fi băgat ambele mâini în foc pentru el la momentul respectiv, însă astăzi nu le mai bag nici pentru mine.
Cu toate astea, am fost o doamnă, te-am invitat în casa mea, te-am așezat la masa mea, ți-am explicat varianta mea, am luptat atunci pentru că așa am crezut că e mai bine. Mi-a fost frică. Asta a fost greșeala mea, atunci mi-a fost frică; să zicem că am câștigat… păcat.
Păcat că acum doi ani s-a repetat totul, un copy-paste sinistru. Gravidă din nou, o sarcină dorită în mare parte de el, am primit cea mai cruntă lovitură.
A jucat aceeași carte, fără să știe că jucătorul s-a schimbat, a crescut, s-a maturizat.
Da, draga mea, atunci am crezut că mă sfârșeasc de durere și neputință. Mi-am simțit sufletul cum se rupe în mine, secat de atâtea lacrimi, până și să respir era durereros, o durere profundă ce părea că mă sfâșie pe dinăuntru.
Am plâns, am urlat, am implorat divinitatea, însă niciun minut pe el.
M-am simțit trădată, m-am simțit folosită… acceptasem un compromis mare în viața mea, am sacrificat multe pentru o nouă sarcină, inclusiv sănătatea mea, și asta era răsplata lui. În felul lui meschin, trebuia să accept spectacolul grotesc, să te accept pe tine și să mă resemnez în faţa sorții.
Dar NU, de data asta nu mi-a mai fost frică.
De data asta i-a fost frică lui…
Privindu-mă acum în toată perioada aceea, găsesc atâtea lucruri evidente pe care le-am trecut cu vederea. Pe când mintea îmi cerea mereu să văd, eu am refuzat s-o ascult și am încercat să accept încă o dată și încă o dată minciunile lui. Hmmm… eu cea „nebună” şi „paranoică”, am încercat să pun la îndoială vorbele lui… țin minte că i-am cerut cu lacrimi în ochi, cu minimul de respect ce i-a rămas pentru mine, să îmi spună adevărul și atunci a ales să mă mintă din nou, probabil la fel de frumos cum te-a mințit și pe tine mereu.
Poate meriți să știi varianta mea de adevăr din povestea ta fericită. Depresia prin care am trecut. Trauma emoțională ce se resimte și acum, după doi ani. Dar nu-ți mai fă griji, m-am ridicat de mult din iad și nu călcând pe cadavre ca tine, nu m-am răzbunat, nu ți-am bătut la ușă, nu te-am umilit pe Facebook, deși am știut cine ești, la fel cum tu ai știut cine și cum sunt.
Am ales să fiu fericită și am ales ca fericirea mea să nu mai depindă de nimeni altcineva în afară de mine.
Guest post by Mirela L.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
