– Nu mai pooot… nu mai rezist, dacă poți să-ți imaginezi de ce este în stare, mă termină psihic, mă distruge… și vocea continuă să se smiorcăie în telefon. De la celalat capăt al „firului”, se aud vorbe calde, un balsam pe rană de suflet:
– Știu, te înțeleg… și eu pățesc la fel. Mereu aceleași probleme… și dacă nu am fi vorbit, și dacă nu am fi discutat… dar tot nu înțelege. Zice că eu sunt jumătatea din cuplu care respinge comunicarea, în favoarea ordinelor pe care îmi place să le dau… A, și că pentru mine partea dorsală personală este mai presus decât familia. Zi tu, poți să crezi așa ceva?
– Inimaginabil! Nu aș putea, dacă nu aș fi pățit la fel. Și o pățesc în continuare. Auzi, dar ți-am povestit când m-a dat afară din casă? O… stai să-ți zic…
Și îi zice preț de 30 de minute. Și se liniștește, căci găsește înțelegere și compasiune de la vocea cealaltă. Plus că, în sfârșit, se face dreptate – i se recunoaște nevinovăția întreagă, virgină, așa cum este în realitatea pe care perechea sa nu vrea nici în ruptul capului s-o accepte.
– De unde atâta răutate și încăpățânare de la niște persoane pe care le-am iubit și pe care le iubim și cărora ne dedicăm toată viața? Dacă nu ar fi copiii… zău așa. Dar pe aia cu gelozia, ți-am zis-o? Cum care din ele? Ți le zic pe toate, atunci…
Și mai trec 45 de minute.
Asta, când e liniște și simt nevoia să se destăinuiască reciproc, unui suflet sincer și deschis, căci imediat după vreo ceartă cu perechea, ritmul discuțiilor este mult mai intens și mult mai alert:
– Nu se poooateeeee așa cevaaaa… înnebunesc, vino până la mine, vino numai să vezi cum face, mi-e frică!
– Cheamă poliția, nu stă de mămăligă! Divorțează, ce naiba…
Și uneori chiar vine să-și susțină sufletul drag la nevoie, că nu cumva să fie topit sub mânia ucigătoare din familie. Se iau după umeri, se îmbrățișează reținut, dar solidar, și apoi merg împreună să „bea o cafea” și să-și plângă năduful și față în față.
Este vorba de doi dintre prietenii mei. Ca să mai ziceți, voi, femeile, că bărbații nu sunt sensibili și nu suferă, și nu comunică, şi nu sunt empatici…
Guest post by T.L.
Citiţi şi
Să mă prezint, sunt fosta soție a lui Petru (cutia cu surprize)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
