Secolul XXI ne-a adus în prim plan o epidemie de femei independente. O independență extrem de prost înțeleasă.
Din fragedă pruncie, fetițele sunt învățate să ajungă „mari”, să nu depindă de nimeni, să taie și să spintece. Păcat că nu le vorbește nimeni și de cultivarea sufletului, de emoții, de sentimente, de inimă.
În primii ani învață, acumulează cunoștințe și își dezvoltă sentimentul de concurență, între ele, dar în special cu cei din jur. Urmează o facultate, pe care o vor ele sau părinții, care să contribuie la viitorul lor de femei independente. Cursul vieții se continuă cu construirea unei cariere, căreia i se dedică trup și suflet.
Și acum apar două categorii toxice de femei independente.
Prima, care a luat mot-à-mot cuvântul independență și l-a aplicat exact în viața ei. Este femeia care țipă să înțeleagă toată lumea că ea nu are nevoie de un bărbat („bărbații e porci”), încă nu s-a născut prințul care să-și facă loc în viața ei perfectă, care să-și permită să stea lângă o femeie perfectă. Ea nu are nevoie de nimeni și de nimic. Este deșteaptă, frumoasă, fabuloasă și independentă. Și singură.
A două categorie este formată din femeile care au „to do list”: carieră, bărbat, copii. Acestea fac o cercetare amănunțită pentru că și el trebuie să îndeplinească niște criterii bine fixate pe lista lor: să aibă un statut, să fie bine cotat în societate și să dea bine în poza lor de familie perfectă. În scurt timp, fac nuntă, își fac norma de copii și se întorc la cariera lor.
Ele nu au nevoie de un bărbat, dar trebuie, o cer normele sociale. În primii doi ani își dau puțin interesul pentru căsnicie, dar apoi latura lor de femeie independentă iese la suprafață. Trebuie să fie mai importante ca bărbatul, trebuie să câștige mai mulți bani, iar ei, aleșii, sunt ușor transformați într-un simplu accesoriu la care pot renunța oricând. Momentele de intimitate sunt din ce în ce mai rare, pentru că ele sunt prea prețioase ca să se obosească să își dea chiloții jos pentru bărbat. Poate fac un efort de ziua bărbatului, să nu se simtă fraierul chiar neglijat.
Și, în final, rămân independente și prețioase. Și cu sufletul gol.
Din fericire, există și o categorie de femei care a înțeles cum stă treaba cu independența. Este femeia care știe că poate să facă orice singură, dar preferă să o facă alături de el, care poate dormi singură, dar preferă să o facă în brațele lui, care poate să fie puternică dacă situația o cere, dar adoră să îi arate cât de important este el în viața ei. Este femeia care construiește, susține, impulsionează și se bucură de succesul lui. Este femeia care are și o carieră, dar și un bărbat lângă. Ea are grijă de viața ei profesională, dar și de inima ei. Ea a înțeles că la sfârșitul vieții nu rămâi decât cu ce ai trăit și ce ai simțit. Ea poate fi și independentă, și fericită.
Tu, independentă și prețioasă, când o să-ți permiți să fii fericită?
Guest post by E.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Lauren Hutton, 81, femeia care încă nu doarme singură
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
