De opt ani, Larisa mergea cu părinții la mare. În aceeași stațiune, la același hotel, în aceeași cameră, în aceeași perioadă, vară după vară.
În concediu nu trebuie să ai surprize dacă vrei să-ți priască, zicea taică-su. Rutina e fix ce trebuie ca să te odihnești, completa maică-sa. Iar fiica verificase cu succes cele două axiome, doar că anul ăsta și-a dorit ca iubitul ei să o însoțească la mare. A insistat, iar el, ca orice îndrăgostit, a cedat. Ba chiar a reușit să rezerve – după o discuție complice cu managerul hotelului – o cameră lângă cea „tradițională” (în ea urmau să sta părinții Larisei, oameni drăguți, ce își sărbătoriseră, cu doi ani în urmă, nunta de aur). Într-un fel, ei se bucurau că fata își găsise pe cineva, mai ales că la 34 de ani, cât avea Larisa, problema se pune mai delicat. Pe de altă parte, erau cam pleoștiți că un Sorinel le deturnase, după aproape un deceniu, ritualul.
Au ajuns pe Litoral după masa, s-au cazat, apoi au ieșit pe plajă, au înotat, au stat la soare, iar după cină, seara, s-au plimbat toți patru pe faleză.
Doar spre dimineață a reușit tatăl să adoarmă, căci până pe la patru, patru și ceva, din camera lipită de a lor s-au auzit gemete, icnete, scârțâit sinistru de pat, oftaturi, chicoteli și iarăși gemete. Nenorocirea s-a repetat și în noaptea următoare, iar domnul Socaciu a trebuit să deschidă televizorul ca să suporte mai ușor. Doamna s-a trezit și l-a întrebat dacă îi e bine. El n-a zis nimic, dar a dat sonorul la minimum și a șoptit: Ascultă. Femeia a clipit de câteva ori, apoi recunoscut vocea fiicei, care tocmai luase o acută. Și încă una, încă una, încă una. Nu se poate!, a exclamat domnul Socaciu. Și noi am fost așa, a venit răspunsul. Nici chiar așa, a parat bărbatul. Ba și mai și, dar ai uitat tu…
În noaptea următoare, când tinerii de care îi despărțeau doar un perete au început recitalul, domnul Socaciu și-a privit soția, care dormea cu spatele la el. Nu se mai iubiseră de la nunta de aur. Și atunci, așa, în treacăt. Sorinel părea că sparge lemne, icnea ascuțit și sacadat. Nici Larisa nu se lăsa și îi da imediat replica. Domnul Socaciu a-nceput să se foiască. La un moment dat, și-a atins consoarta pe spate. Apoi, pe coapse. I-a ridicat, puțin, cămașa de noapte. Femeia s-a mișcat și, ca prin somn, a luat mâna soțului și a adus-o peste ea. S-au lipit unul de celălalt. Și a fost bine. Fără zgomote – cum erau în tinerețe –, dar foarte bine. Seară de seară, până când s-a terminat sejurul, cei doi Socaciu au fost ecoul mut al tinerilor, cu a căror căsătorie, chiar în toamnă, și-au dat instantaneu, entuziasmați și la unison acordul.
Pe Robert îl găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
