Americanca Doris Fleischman (18 iulie 1891-10 iulie 1980), scriitoare și jurnalistă la New York Tribune, a fost o feministă înflăcărată care a făcut istorie ca prima femeie americană căsătorită căreia i-a fost eliberat un pașaport cu numele de fată. Dar și ca partenera bărbatului considerat părintele “public relations”. Pionieratul le aparține amândurora. Astăzi public relations e o profesie dominată de femei.
O scriitoare rapidă, curată, care a fost și extraordinar de verbală, a obținut un loc de muncă la New York Tribune, scriind pentru pagina de femei. Promovată în funcția de editor asistent de duminică, a fost prima femeie care a acoperit un meci de box în care luptătorii boxau pentru bani, adesea ilegal. În timp ce se afla la Tribune, i-a intervievat pe Theodore Roosevelt, Irene Castle și Jane Addams, printre alții.
În 1919, tânărul Edward L. Bernays, pe care îl cunoștea încă din copilărie, o angajează și Doris își va petrece următorii 61 de ani lucrând pentru și cu Bernays, devenit soțul ei trei ani mai târziu. Edward va avea un viitor extraordinar cu Doris lângă el – ajunge să fie considerat părintele “public relations” și va avea un loc în lista revistei Life cu cei mai influenți americani ai secolului XX. Bernays era nepotul lui Sigmund Freud și verișor cu Nicolae Steinhardt.
După nunta din 1922, când s-au cazat la hotelul Waldorf-Astoria pentru luna de miere, mireasa a semnat pe formular cu numele de fată „Doris Fleischman”. A doua zi, presa vuia. Posibil să fi făcut acest lucru la cererea soțului ei, care avea un apetit sănătos pentru publicitate personală. 🙂 Trei ani mai târziu, înainte de a pleca în Europa, Fleischman a solicitat și a primit un pașaport cu acest nume. (Poate zâmbiți, dar acum o sută de ani era o mare victorie.)
Timp de douăzeci și șase de ani, Fleischman a fost membră a Lucy Stone League, un grup de femei profesioniste al cărui scop era să convingă alte femei americane să-și păstreze numele după căsătorie. Cu toate acestea, ea a simțit o ambivalență profundă cu privire la identitatea ei. La 57 de ani, a publicat un articol în American Mercury, „Notes of a Retiring Feminist”, în care și-a articulat ambivalența: „Doamnă” stă în dreapta mea, iar “domnișoară” stă în stânga. Eu sunt o fantomă undeva în mijloc.” Conflictul ei privind autoidentificarea nu a fost niciodată rezolvat.
Între timp, Doris a născut două fete (1929 și 1930). Parteneră în firma de consultanță în public relations și publicitate a soțului ei, ea a mers la birou în fiecare zi, a scris majoritatea comunicatelor de presă, discursurile și scrisorile importante ale companiei, a scris la publicația internă a firmei – Contact, a fost creierul din spatele mai multor campanii de succes. De asemenea, a vândut articole către publicațiile naționale, în principal despre femei și munca lor atât în casă, cât și în afara acesteia. În 1955, a publicat o carte de memorii, A Wife Is Many Women.
Fleischman, devenită într-un final Bernays, a fost membră a Theta Sigma Phi, suroritatea națională a femeilor din comunicare, iar în 1972 a câștigat premiul Headliner oferit de aceasta. În 1962, cei doi soți s-au mutat la Cambridge, Massachusetts, unde locuiau cele două fiice ale lor. Doris a murit în urma unui accident vascular cerebral.
Acest articol a fost scris pentru Jewish Women’s Archive de Anne Bernays, una dintre cele două fiice ale lui Doris Fleischman Bernays, scriitoare și ea (a scris nouă romane, singură sau în co-autorat). Ce naște din pisică… 🙂
Citiţi şi
Lou Andreas-Salomé, femeia de care au fost îndrăgostiți Nietzsche, Rilke, Freud
Cum se iubesc oamenii pe pământ
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
