Femeia, individ adult, specia Homo sapiens de sex feminin.
Denumiri uzuale: pentru o tânără necăsătorită – domnișoară, iar pentru femeia căsătorită – doamnă. Celei căsătorite i se mai spune muiere (din latinescul mulier, -eris).
În general sărbătorită la zile-ngroșate-n calendar, în particular, în fiecare zi de individul adult, specia Homo sapiens de sex masculin ce-o completează.
Formă de prezentare: blondă, brunetă, roșcată, cu șuvițe. Înaltă, talie mijlocie ori minionă. Întotdeauna crede că-i ușor ori grav supraponderală. Se deplasează frecvent în grup atent organizat de minim două. Activități preferate: discuțiile la ceai sau cafea, despre orice ori vinul roșu la ceas de seară cu el. Subjugată de parfum, perle, genți și pantofi. Multe genți și multe perechi de pantofi!
O femeie luptă în câmp deschis, cu ea și toate ale ei.
Mângâie când i se cere și adeseori fără.
Vorbește mult când trebuie și de multe ori când nu. Înspăimântă însă tăcerea ei.
Nu cere soluții, vrea ziduri să se sprijine, umeri dragi și brațe ferme să se-ascundă.
Se joacă de-a femeia dură cu tocurile-nfipte-n drum, dar își ascunde sufletul cu mâinile ca un copil…
Face tot ce poate și niciodată nu crede că-i destul. Râde cu ea, vindecă dureri nespuse, închide răni deschise…
Are răbdare cât uneori nimeni nu mai are.
Reușește s-o ia de la capăt, deși uneori își spune că nu se mai poate.
Face și desface bagaje, are întotdeauna un răspuns la Aș mânca ceva dar nu știu ce!
Ceartă și-apoi tot ea plânge. De fapt nici măcar nu poate plânge întrucât omul drag și aproape feroce din dotare e prea sensibil la lacrimile ei… și prin urmare, decât să-l ia cu leșin, mai bine se-ascunde ea.
Emoțiile ei sunt ale ei, ale tuturor sunt tot ale ei. Fără ea n-ar mai exista șervețele. Se știe bine pe sine, o preocupă constant să se afle pe ea și cei din jur, își regăsește frânturi de existență în filme, cărți, oamenii de peste drum și își mai domolește incertul. Află răspunsuri fără să pună întrebări, dă mai mult când primește puțin.
Are brațe de schimb și iertare în plus.
Tragediile ei pot fi în egală măsură calamitățile naturale ori perechea identică de sandale de la ultima petrecere.
N-o întreba niciodată CE ARE dacă n-ai timp s-asculți. NIMICUL ei nu înseamnă niciodată, dar chiar niciodată, NIMIC.
Trăiește, vede și-ascultă întâi cu sufletul și-apoi cu mintea, rațiunea e o noțiune abstractă pentru ea, dac-ar cunoaște-o în detaliu și-ar folosi-o, ar face hău în jurul ei. Egalitatea și lupta dintre complementarii naturii e percepția lui. Pentru ea e doar depășirea limitelor și a condiției sale. Rochia albă cu două numere mai mici ar putea fi un exemplu…
Pe Laura o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
