Două articole mi-au atras atenția: “Am un stigmat. Am un copil” și “O vreau și eu o jumătate de zi, ca altădată”. Numărul mare de vizualizări îmi spune că nu-i cazul să le fac un rezumat. Domnule Dragoș Stancu și dragă Daniel, ambele abordări sunt false! Mi s-ar fi umezit ochii de emoție dacă n-ați fi inserat în textele domniilor voastre câteva construcții cheie, care, zău, compromit tot mesajul și pe care le consider atât de misogine!
“Am fost părăsit pentru că iubita mea de la vremea când fiul meu s-a întors în viața mea nu a înțeles că iubirea pentru fiul meu este altceva decât iubirea pentru ea, că nu se amestecă și că nu se împarte. Timpul, poate, da.” – Dragoș Stancu
Iubirea, domnule Stancu, activează în biologia noastră un fenomen ireversibil de diviziune: începi prin a te împărți între tine, cel de dinainte și tine, cel de după. Procesul continuă sau ar fi de dorit să continue, fiindcă, odată stopat, dragostea moare. Nu există iubire fără altruism și fără sacrificiu. Uneori până la uitarea de sine. Când iubești, te împarți și fiecare părticică va continua să se dividă și să se înmulțească, e o regenerare continuă, sufletească. Stomacul, pe măsură ce-l ghiftuiesti cu mâncare, își mărește volumul. Sufletul, la fel, iubind devine din ce în ce mai încăpător. Concret: ați fi mulțumit dacă ați găsi femeia care să vă iubească fiul ca pe propriul copil? Nu și pe dvs., doar pe el!
Iubita de care ați pomenit că a dat bir cu fugiții, cred că la asta s-a referit atunci când v-a sugerat să vă împăcați cu mama naturală, singura care ar îndeplini acest criteriu. Păreți desprins, domnule Stancu, din descrierea celuilalt domn, Daniel, dacă facem abstracție de sexul protagonistei: obsedată de copil (și nu în sensul bun), castratoare a bărbăției celui pe care, bănuiesc, nu l-a luat drept soț în scopul procreerii (“doar un penis care i-a făcut un plod şi salut!”).
Să știți, că și noi, femeile, putem fi “castrate”, dacă suntem reduse la a fi soții cu normă întreagă, mame full time, gospodine preocupate de bunăstarea familiei, administratoare responsabile cu funcționarea “ceas” a căminului. Copilul și soțul/ soția nu sunt entități separate, pe care să le iubești cu rândul și cu unități de măsură diferite. Ei sunt familia ta, un tot, o păstaie uni camerală în care boabele de mazăre se culcușesc împreună. A alege între unul și altul este ca și cum ar trebui să alegi pe cine iubești mai mult: pe mama sau pe tata. Iată o întrebare la care am ridicat întotdeauna din umeri,considerând-o prea stupidă ca să arunc, măcar și de formă, un răspuns.
Domnule Daniel, să nu credeți că ați scăpat!
Ce-nseamnă, domnule: “Dacă mă-sa a fost destul de bună să o crească pe ea, poate să stea o sâmbătă şi cu copilul ei! “ “Al ei”, nu “al nostru”? Înțeleg că, fiind vorba despre “păpică” și “căcuță”, copilul este încă foarte mic. Sub un an? “A început să stea numai la calculator, să joace FIFA, şah, ba chiar şi-a făcut cont de Facebook.”
Să-și fi petrecut femeia toată viața dormind, după naștere-i atât de epuizată, ca și cum n-ar fi pus în viața ei geană pe geană. S-a golit și de sânge, pe deasupra. Și dacă atât n-ar fi fost de-ajuns, mai are și psihicul varză și câte-o explozie hormonală la fiecare cinci minute. Iar de recuperat, mai va, cu toate trezirile din oră în oră, și spaimele, și suferințele fizice și sentimentul că nimic din ce faci nu-i bine (de-aici și nevoia de a controla totul).
Și când tu de-abia stai pe fundul cusut cu trei rânduri de ațe, îți storci sânii tumefiati și dureroși, te ții cu mâinile de pântecele în care ai putea să juri că mamoșul ți-a uitat un plod de rezervă (altfel de ce-ar fi în continuare atât de gogonat) și ți-e frică și să strănuți, nu cumva să-ți hernieze venele hemoroidale prin rect ori să-ți pleznească epiziotomia, el ce face: joacă FIFA! Ori se duce la psiholog, să fie felicitat pentru cât de bine reușește să exprime ce simte?!
“Mi-a mai povestit că în pat era dezastru.”, “musai vrei să scoţi eveniment şi film romantic din cea mai naturală dorinţă”. Naturală pentru cine, Daniel?
Hai să-ți povestesc, poate îi vei relata și prietenului Cristi, cum vaginul rupt și cusut își pierde elasticitatea, cum fără un film romantic și-o pregătire psihologică intensă, o femeie nici nu-și poate imagina cum ar fi să-i mai intre ceva pe-acolo, vreodată, după ce de-abia i-a ieșit. Cum multă vreme după naștere contactul sexual e dureros și o femeie îl îndură cu stoicism, așa cum se întâmplă și când își pierde virginitatea, din dragoste pentru partener și din spirit de sacrificiu (păi, da, Dragoș Stancu, revenim la subiect).
Cum romantismul partenerului o validează pe ea ca femeie, într-un moment în care nu se mai simte deloc atrăgătoare și ultimul lucru pe care și-l dorește este ca el s-o facă să se simtă ca o păpușă gonflabilă prevăzută cu găuri.
Ce-ar trebui să facă bărbații ale căror soții au risc obstetrical de avort spontan și trebuie să se abțină de la sex nouă luni, plus lăuzia de după? Să-și urască copiii nenăscuți? Să meargă la psiholog? La curve? La notar?
Dragă Daniel, transmite-i amicului tău că ce visează el noaptea n-are nicio legătură cu ce se-ntâmplă la lumina zilei, treaz, nemâncat. O fi iubit-o-n somn pe Laura, foarte mult chiar, dacă s-a aruncat și din telecabină de dragul ei. Dar în viața reală a abandonat, din păcate, dintr-un motiv similar: “prea greu, prea mulți!” Mai bine singur!
Și în final am să va spun doar atât: cunosc femei care s-au căsătorit cu tați singuri și bărbați care au luat de soții mame cu unul, doi, chiar trei copii. Sunt fericiți și împliniți.
Iar bărbatul-tată din articolul Mirelei Retegan există, exact așa cum l-a descris ea. Soțul meu este unul dintre ei, fiindcă sunt sigură că sunt mai mulți, dar niciunul nu seamănă cu voi!
Pe Marilena o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
