Îmi plac ființele care fac dimineața cafeaua, ca pretext sau preludiu la iubirea de seară lăsată între cearșafuri; sufletele misterioase și discrete care inspiră, dezvelind apropieri și depărtări. Cele care atunci când își poartă dorința sau visul în privire, le poartă pe ale tale fără să-ți ceară voie. Îmi plac inimile puternice și calde, care șoptite devin frenezie. Care te fac să te bâlbâi la ultimul cuvânt pe care l-ai spune cu voce tare, dacă l-ai găsi la timp. Îmi plac spiritele ascunse în taine, ca după prosopul de baie, când le zărești surâsul dezgolit pe jumătate și habar n-ai, dacă e momentul când te pierzi sau te regăsești în lucruri. (Ne)începute.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
