Doar săruturile adevărate sunt eterne

O sâmbătă liberă din februarie mi-a permis să revăd o mamă întâlnită adeseori în faÈ›a È™colii copiilor mei, È™i pe care am descoperit-o aÈ™a cum nu mi-aÈ™ fi imaginat-o niciodată: în postura de autoare a unei cărÈ›i neaÈ™teptate, “L’éloge du baiser/Parce que c’est si bon d’embrasser” (Elogiul sărutului/deoarece este atât de bine să săruÈ›i), de Céline Hess Halpern.

O lecÈ›ie de viață din nou, pe care mi-o reamintesc cu plăcere: oamenii nu sunt niciodată sau arareori ceea ce par, modestia sau teama de a nu fi respins face din oameni uneori doar simpli trecători, când e suficient doar să deschizi o ușă È™i să te interesezi cine este “celălalt”, să nu judeci, ci să aÈ™tepÈ›i să cunoÈ™ti, ca să descoperi lumi È™i oameni minunaÈ›i. A căror bucurie de a te vedea te poate face È™i pe tine să zâmbeÈ™ti.

La È™edinÈ›a ei de autografe am descoperit o librărie nebănuită, Artcurial, chiar în mijlocul Champs-Elysées (7 Rond Pont des Champs Elysées). Un templu al albumelor de artă, al lucrărilor de istoria artei în care am pătruns împreună cu prietena mea de-o viață, Hélène (pentru că uneori 15 ani înseamnă o viață…). Am descoperit deci, împreună cu ea, nu doar librăria, ci È™i un album pe care nu mă aÈ™teptam să-l văd… BrâncuÈ™i la Europalia. M-am bucurat È™i m-am întristat: bucurat, să văd numele Institutului Cultural Român pe o carte frumoasă, în evidență, într-o librărie cultă din Paris, È™i m-am întristat pentru că am permis timpului să treacă fără să ajung la Bruxelles. Voiam să văd această expoziÈ›ie de când încă era doar un concept, o idee. Pe 2 februarie a fost ultima zi a acestei restrospective mondiale de la Bruxelles: un tren care nu se va mai întoarce niciodată, iar eu l-am pierdut… ÃŽmi pare rău È™i mă bucur pentru toÈ›i cei care au avut privilegiul de-a ajunge să vadă expoziÈ›ia.

Tot ieri am mai învățat ceva, căutând, pentru prietena mea Hélène, replica statuii lui BrâncuÈ™i, Prière/Rugăciune, în staÈ›ia de metrou Madeleine: ieri Hélène a descoperit că există un BrâncuÈ™i, după ce ne-am învârtit minute în È™ir prin culoarele staÈ›iei de metrou pentru a o găsi. Ne-am bucurat la rândul nostru că, datorită faptului că ne vedeau pe noi, alÈ›i trecători s-au oprit pentru a se întreba, a admira, a fotografia, a pleca…mai bogaÈ›i. “Uneori trebuie să te pierzi, pentru a găsi ceea ce cauÈ›i”, mi-a spus Hélène, înÈ›eleaptă, atunci când mi-am cerut scuze pentru că am plimbat-o prin câteva holuri, urcat È™i coborât scări, pentru a găsi ceea ce căutam. Privind, mi-a atras atenÈ›ia că mâinile statuii nu sunt împreunate ca pentru rugăciune, ci încruciÈ™ate pe piept, ca pentru o mulÈ›umire… Rugăciunea să fie de fapt o mulÈ›umire?

Ziua a fost frumoasă până la capăt, mă bucur mereu când sora Mary mă sună, e ca o bucurie venită de foarte departe, ca un gând frumos trimis de cineva foarte drag! Iar revelaÈ›ia gestului lui Hélène, de a asculta Simfonia nr 5, de Anton Bruckner, cu Sergiu Celibidache dirijor, odată ajunsă acasă, m-a surprins total. Descopăr la rândul meu, iubesc la rândul meu…

Fericirea stă într-adevăr uneori în doar câteva lucruri, gesturi, È™i de cele mai multe ori doar în capacitatea de a te opri, de a privi, de a respira, de a… aÈ™tepta. ÃŽnvăț deci la rândul meu.

ÃŽntre noi…

Ca avocată, există în mine un fel de dorință de a depune mărturie, o citare directă în fața unui tribunal pasional al sentimentelor, prin care am putea fi acuzați sau chiar condamnați că am ucis iubirea omorând timpul în care am făcut cu totul altceva decât a-l săruta pe cel pe care se presupunea că-l iubim. Mai grav decât în cazul unei escrocherii sentimentale, la fel de inimaginabilă ca un sărut fals, absența săruturilor constituie de fapt o formă de violență. Ca ființă umană, inventez și descopăr în fiecare zi noi săruturi, un plonjon direct în sentimentele mele, prin care mă relaxez și-mi ascult emoțiile. Mai minunat ca un hohot de râs în mijlocul verii, la fel de frumos ca un apus de soare, un răsărit intens al Eului meu, o renaștere cu fiecare pas pe care îl fac spre el. Mereu mai aproape.

“Doar săruturile adevărate sunt eterne”, mai scrie Céline în cartea sa, o analiză psihologică, mitologică, juridică, istorică, sentimentală a sărutului. O cred. Cei care au avut È™ansa unui asemenea sărut o È™tiu È™i ei.

Citiți și Se sărută, ah, se sărută tinerii

Pe Iulia o găsiți toată aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Peggy Guggenheim: “Cumpăr o lucrare de artă pe zi È™i trăiesc la maximum”

Inside out

De ziua unui bărbat iubit

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro