De 120 de ani tot încerc să-l conving pe bărbatu-meu să ne facem asigurări de viață, așa sunt eu mai prevăzătoare, și ce credeți? Ieri îmi scrie 12 argumente beton, le-a zis el, ca să mă facă să mă destind. M-am destins de nu mai pot! Citiți și voi!
- Din „convingere” (egoism). Ce-ţi pasă ce se întâmplă cu ai tăi după ce mori?! N-au decât să se împrumute, să-şi mai ia un job, să vândă casa, să-şi caute de muncă progeniturile în loc să termine şcoala.
- Din tradiţie. Nimeni nu rămâne neîngropat!
- Din superstiţie. Asigurările de viaţă se fac mai ales pentru moarte, deci atrag ghinion!
- Din încredere. Doar n-o să ţi se întâmple tocmai ţie (o invaliditate, o moarte subită etc.)!
- Din spirit de economie. Plăteşti şi nu-ţi garantează nimeni că ai bafta să păţeşti un accident ca să primeşti despăgubirea!
- Din spirit de turmă. Asigurările în general – după cum poţi afla pe internet, la scara blocului sau în tramvai – sunt nişte păcăleli.
- Din spirit de organizare. Ai deja asigurare pentru ceea ce contează: casa (că te obligă statul) şi maşina (pentru că te obligă şi legea, şi traficul).
- Din simţ estetic. Banii pentru asigurare pot fi cheltuiţi mult mai atractiv pe gresie nouă în hol sau faianţă în baie, termopane la balcon, reamenajare (apartamentul cu două camere devine living room), modernizare (cumpărat plasmă imensă care ucide retina, dar naşte invidii) etc.
- Din ambiţie. N-o să ai nevoie de bani la bătrâneţe pentru că ai copii şi sunt datori să te ajute!
- Din cochetărie. Eşti prea tânăr ca să te gândeşti la tot felul de prăpăstii: boli, accidente etc.
- Din patriotism. O să aplici, când o fi cazul, principiul naţional: Las’că vedem noi, ne descurcăm!
- De-aia!
Dar de mâine, gata cu gluma! Fac ce trebuie făcut.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
